“Daca suntem deja completi in mod inerent, atunci toate eforturile noastre de a repara, atrage sau realiza ceva – prin legile creatiei deliberate – nu fac decat sa exacerbeze problemele.”

Cartea o poti cumpara de aici sau de aici.

“Marele stejar incepe de la o ghinda, o samanta mica de la care nu ne-am astepta niciodata sa fie capabila de o manifestare atat de puternica, apta sa supravietuiasca timp de generatii si sa ofere hrana, umbra, adapost si multe alte lucruri la sute de alte vietuitoare. Cu toate acestea, in interiorul acelei seminte se afla tiparul invizibil conceput perfect pentru a deveni stejar – si nu numai stejar, ci un puiet care ar putea da nastere unei paduri de stejari ce dainuie timp de milenii. In interiorul acelei bucati minuscule de carbon se afla un potential infinit, etern.

Acelasi lucru este valabil si pentru tine.

Asa cum ghinda nu este o coaja goala care incepe apoi sa ‘faca ceva cu sine’, nici tu nu ai fost proiectat pentru asa ceva. Samanta din care te tragi contine deja materialul si mecanismul realizarii sale – precum si implinirea tuturor oamenilor si lucrurilor care deriva din viata ta.

Gandeste-te bine la implicatiile acestei afirmatii. Asa cum o singura ghinda contine paduri nesfarsite, samanta fiintei tale contine toate ideile, contributiile si impactul pe care viata ta il va avea – precum si efectul pe care il are si il va avea asupra lumii din jurul tau. Nu ai nevoie decat de conditiile potrivite pentru ca acest lucru sa se manifeste.”

Up02042020

“Inchide ochii pentru o clipa si imagineaza-ti un prunc de o luna imbracat intr-un body galben cu iepuri brodati. Bebelusul doarme, poate leganat incet de cineva la piept. Pastreaza imaginea in minte si observa la ce te gandesti. Ce simti fata de acest copil?

Oare te gandesti: ‘E atat de firav si neputioncios si chiar trebuie sa mai dea jos vreo cativa centimetri de pe coapse’…? Sau: ‘I se rareste parul, nici macar dinti nu are, nu face decat sa manance si sa doarma, cand o sa faca ceva cu viata lui? E asa o povara…’?

Suna ridicol, nu?

Si cu toate astea, asa ne vedem pe masura ce crestem si ajungem sa fim hipnotizati de convingerile culturale cu privire la ce inseamna merit, valoare si succes. Incepem sa ne comparam (pe noi si pe ceilalti) cu altii, pana cand ne pierdem aceasta constientizare a inocentei si perfectiunii noastre inerente.

Dar exista un loc in interiorul tau care nu a incetat niciodata sa te priveasca prin ochii iubirii, la fel cum parintii isi privesc copilul nou-nascut. Acesta este divinul din tine, prezenta ce te tine pe vecie in bratele sale si cunoaste adevarul perfectiunii tale. Reconectarea cu acest adevar originar este fundamentul Emergentei. Fara aceasta perfectiune innascuta ca premisa de la care sa incepem, nimic din ceea ce facem nu ne va aduce libertatea si implinirea pe care le cautam, ci ne va determina sa incercam neincetat sa reparam, sa schimbam sau sa imbunatatim ceea ce credem ca este gresit sau ne lipseste, pentru a fi in sfarsit ‘intregi’.”

Up11042020

“Deoarece multi dintre noi cred ca soarta ne este determinata de conditiile exterioare si ca lucrurile de care avem nevoie sunt ‘undeva acolo’ – contrar modului in care functioneaza cu adevarat viata -, luptam tot timpul impotriva ordinii naturale a universului.

Convingerea falsa de baza este cam asa:

Ne-am nascut ca niste tablite goale, niste carcase goale si trebuie sa facem ceva cu noi – la interior si la exterior. Cunostintele, resursele si sistemele de sprijin de care avem nevoie pentru a realiza acest lucru se afla in afara noastra, in alte persoane, in alte locuri – sau in puteri superioare – la care e greu de ajuns, care ne obliga sa ne conformam normelor culturale, sociale sau religioase pentru a le obtine, adesea cerandu-ne sa muncim din greu la ceva care nu ne place cea mai mare parte din viata si sa ne dedicam unor practici religioase care ne da mai mult o stare de vinovatie decat de bine, totul ca sa putem economisi suficienti bani pentru a incepe sa ne traim viata si sa acumulam suficiente credite karmice pentru viata de apoi, dar murim inainte de a ajunge sa traim cu adevarat.

Indiferent daca accepti constient sau nu acest sistem de gandire, probabil ca il pui in aplicare intr-o oarecare masura, deoarece face parte din constiinta colectiva a unei mari parti a lumii occidentale si este rapid adoptat de tarile in curs de dezvoltare, intr-un efort de a realiza stabilitatea sociala si libertatea economica. Indeplinirea nevoilor noastre in crestere reprezinta un obiectiv necesar si chiar nobil, dar daca credintele si valorile care ne ghideaza sunt in contradictie cu armonia fundamentale a universului, in cele din urma rezultatul va consta in mai multa suferinta si limitare.”

Up22042020

“James Hillman, in cartea sa ‘The Soul’s Code’ (Codul sufletului), prezinta idea de ghinda ca metafora a modului in care se desfasoara destinul nostru, desi conceptul de destin, chemare sau ‘imagine guvernatoare’ din sufletul nostru a fost exprimat de-a lungul veacurilor – in Cabala, budism, hinduism, in ‘Republica’ lui Platon si in multe culturi indigene. In contextul Emergentei, insa, analogia cu ghinda este dusa la nivelul urmator: inchisa in samanta sufletului tau nu este doar o imagine, o chemare sau un model de potential – ci Sinele complet realizat, format in dimensiunea invizibila a fiintei tale. Si, chiar daca se foloseste de materiile prime din viata ta pentru a lua forma, nu depinde de nimic din afara ta pentru a exista, deoarece poseda deja puterea si substanta de a manifesta tot ce are nevoie.

Dupa cum subliniaza Hillman, se pot vedea semne ale acestui model de potential la copii care, fara nicio conditionare externa – sau in ciuda ei – devin interesati de lucruri care nu reflecta influentele culturale ale parintilor sau fratilor lor. Exprima ceva unic, care pare sa vina din interior. De ce doi copii care cresc in aceeasi casa, cu aceleasi experiente in mare parte, ajung sa urmeze cai diferite, precum preot si instalator sau politist si escroc? Poate argumentul educatiei sa explice cu adevarat acest lucru? Poate explica formarea lui Da Vinci, ai carui parinti nu aveau nimic de-a face cu artele, sau a lui Mozart, care a devenit pianist si violonist la varsta de patru ani si a compus prima simfonie la varsta de cinci ani?

Hillman chiar sugereaza – si sunt de acord cu el – ca multe componente aparent aberante ale copiilor (si ale unor adulti) sunt de fapt dovada unui conflict interior intre samanta vocatiei lor si mintea lor constienta nedezvoltata. La un anumit nivel, acesti copii simt destinul maret dinauntrul lor, dar nu au capacitatea psihologica sau emotionala de a-l gestiona – conducand la ceea ce numim probleme de comportament. Psihologia traditionala incearca adesea sa ‘vindece’ copiii de aceste probleme comportamentale percepute, in loc sa lucreze pentru a le recunoaste drept expresii posibile ale destinului interior si, prin urmare, un psihic insuficient dezvoltat care incearca sa inteleaga aceste expresii. Oricat de sincere ar fi intentiile medicilor, profesorilor si parintilor, trebuie sa ne intrebam: cate genii au fost suprimate pentru ca ceea ce incerca sa iasa la suprafata nu a fost inteles? Cate capodopere, inventii si inovatii reprimam prin presiunea noastra sociala de a ne conforma normelor de a fi copii cum se cuvine?

Poate ca in copilarie ai avut porniri care au fost intelese gresit si au fost considerate problematice sau ‘ciudate’. Din aceasta cauza, ai dezvoltat probabil ganduri vinovate sau o rusine din pricina unor idei, sentimente si actiuni unice. Poate ca le-ai si reprimat de teama, confuzie sau dorinta de a te integra, de a fi iubit si de a fi acceptat sau de a nu deranja pe nimeni.

Cand eram copil, aveam o dorinta intensa de a crea, indiferent daca incercam sa cant la pianul de jucarie, sa torn filme SF cu camera mea sau sa stau sub patura cu lanterna aprinsa si sa umplu blocul de desen cu schite ale unor lumi utopice. Unii m-ar fi putut descrie ca pe un copil hiperactiv sau ca pe un visator cu capul in nori (ceea ce au si facut), neatribuind nicio alta semnificatie acelor activitati (cum s-a si intamplat). In adolescenta, am dezvoltat o dorinta puternica de a afla mai multe despre religiile prietenilor mei: crestinismul, iudaismul, budismul – oricare ar fi fost, eram fascinat. De asemenea, aveam un impuls puternic de a vedea si de a incuraja binele din oameni, pe care un prieten l-a numit ‘love bomb’ (‘bomba afectiva’), deoarece ii faceam complimente spontan, fara motiv. Prietenii mei ma considerau ciudat si nu prea puteam sa-i contrazic. La urma urmei, nu aveam comportamentul tipic al adolescentilor ‘obisnuiti’ pe care ii stiam. Nu intelegeam de unde veneau toate acestea sau unde duceau – pur si simplu asa eram.

Pe masura ce am invatat sa ascult aceste impulsuri, chiar daca nu le intelegeam, si sa cultiv conditiile care le sprijineau, semintele care odinioara pareau atat de ciudate au devenit trunchiul puternic si radacinile adanci ale unei vieti pline si variate.”

Up24042020

“Cu multi ani in urma, cand ma simteam blocat intr-o anumita categorie financiara, am lucrat intens cu multe dintre instrumentele traditionale de manifestare pentru a-mi imbunatati venitul si stilul de viata – obtinand o masina mai mare, o casa mai mare si un buget lunar mai mare. Eforturile mele au avut succes si m-am simtit minunat – pe moment. Dincolo de toate acestea, nu-mi realizasem adevarata viziune a vietii – nu faceam decat sa atrag mai multe lucruri pe baza imaginatiei mele limitate de sine. Destul de curand, problemele nerezolvate au iesit la iveala, aducand acelasi stres si aceleasi griji financiare, insa la un nivel mai inalt. De fapt, era si mai stresant, deoarece acum aveam mai multi bani, mai multe relatii si mai multe responsabilitati de gestionat. Structurile interioare nu fusesera consolidate si nu puteam sa fac fata unei poveri mai grele. Imi schimbasem imaginea superficiala a lumii, dar in esenta ramasesem acelasi.

Simtindu-ma coplesit, am decis sa incetinesc ritmul si sa petrec mai mult timp meditand si scriind din nou in jurnal. Si in momentul in care am ramas nemiscat in mijlocul valtorii, am descoperit un impuls profund, o dimensiune autentica a mea care incerca sa iasa la suprafata – pe care o suprimasem, pe masura ce teama ca imi lipseste ceva si sentimentul de inadecvare m-au determinat sa obtin in mod artificial ceea ce credeam ca imi este necesar pentru a ma simti in siguranta si destoinic. A fost nevoie de  o anumita credinta si vointa pentru a-mi lasa viata sa se destrame si sa o refac la un nivel mai inalt. Asta nu a insemnat ca viata mea trebuia sa se destrame, ci numai ca trebuia sa fiu dispus sa las sa se intample acest lucru; a trebuit sa renunt la atasamente, la ideile mele despre ceea ce ar trebui sa fie si ce nu. Si, in acel spatiu de abandon, cu doza sanatoasa de smerenie, am reusit in sfarsit sa raspund chemarii unei viziuni mai profunde. M-am pus in acord cu sinele meu autentic – care a adus cu el nu numai o abundenta mai mare, dar si o senzatie de liniste si seninatate.”

Up09052020

“Tot ceea ce vedem, simtim, gustam, atingem – orice relatie pe care o avem – se petrece in minte. Calitatea spatiului nostru interior – ecologia constiintei – este cea care creeaza conditiile lumii noastre exterioare. Acest lucru este eliberator, deoarece ne atribuie noua factorul determinant al propriei experiente, nu unui lucru aflat ‘in afara’; nu mai trebuie sa acceptam credinta ca genele noastre, stelele, vietile trecute, printre alte lucruri, au vreo putere asupra noastra – si putem pretinde in sfarsit toata puterea la care am renuntat.

Primul pas in dezvoltarea acestei noi constientizari este intelegerea mecanismului de creare a realitatii pe care il detine constiinta – ca experientele simturilor sunt o expresie a activitatii mentale si spirituale, nu o realitate in sine. Nu vedem si nici nu auzim pentru ca avem ochi si urechi; avem ochi si urechi deoarece vazul si auzul sunt aspecte ale constiintei. Acesta este unul din motivele pentru care poti percepe imagini si sunete in minte fara sa-ti folosesti simturile fizice – iar atunci cand dormi, simti totul la fel de deplin ca atunci cand esti in viata reala. De fapt, visarea activeaza multe dintre regiunile senzoriale ale creierului pe care le utilizam cand suntem treji, desi nu suntem, deoarece totul este o reprezentatie a constiintei. Asadar, faptul ca lumea in care suntem treji pare reala nu inseamna neaparat ca este astfel. Ducand rationamentul un pas mai departe, nu corpul simte de fapt, ci mintea. Fenomenul membrului lipsa ilustreaza acest lucru. Cand cineva isi pierde o mana sau un picior, uneori va simti dureri sau mancarimi la acel membru lipsa si va intinde mana sa scarpine ceva ce nu mai este acolo.”

Up12052020

“Ia o foaie de hartie si traseaza doua coloane. In coloana din stanga, scrie ‘Sentimente’ (sau ‘Calitati’), iar in coloana din dreapta, pune ‘Activare’. Sub numele coloanei din stanga, lasand cateva randuri libere intre ele, trece calitatile sau sentimentele pe care vrei sa le traiesti cel mai mult – cum ar fi fericirea, afectiunea, linistea sufleteasca si asa mai departe. Apoi, in partea dreapta, noteaza activitati, oameni, locuri si lucruri care iti stimuleaza simturile – cum ar fi fotografii, obiecte, sunete si miresme – si care crezi ca ti-ar transmite acel sentiment sau care te-au facut sa il simti undeva in trecut.

Sa spunem ca ai trecut calitatea increderii in tine. Poate iti amintesti de un sport sau o activitate creativa care te-au facut sa ai o impresie buna despre tine, dar in timp ai renuntat sa o mai practici. Ai putea sa iti aduci aminte de un prieten care te sustine la greu si care te face sa te simti ca si cum ai putea realiza orice, dar cu care nu vorbesti foarte des. Scrie acest lucru. Poate ca iti doresti liniste sufleteasca, si cand te plimbi te simti linistit, dar nu mai faci plimbari. Sau un anumit gen de muzica iti starneste un sentiment de bucurie, dar o asculti rareori. Ai putea chiar sa-ti amintesti cum te duceai la bunica ta, unde miroasea a paine abia scoasa din cuptor, si cum asta te facea sa te simti in siguranta si ca acasa – dar tu nu ai facut niciodata paine de casa. Asterne totul pe hartie: plimbarile, muzica, painea.

Vei descoperi astfel un intreg ansamblu de situatii, circumstante si oameni care iti activeaza vibratia vizionara si te ajuta sa te pui in acord cu – si chiar sa intri – intr-o stare care corespunde cu propria viziune. Tema ta pentru acasa (sau mai degraba, jocul pentru acasa) este sa alegi o calitate; apoi, din lista pe care ai alcatuit-o in partea dreapta a paginii, selecteaza o activitate sau doua si introdu-le in viata ta.”

Up23062020

“Una dintre cele mai mari schimbari care are loc in constiinta noastra cand lucram la cultivarea conditiilor armonioase pentru Emergenta este ca trecem de la anticiparea binelui viitor, de la teama de un rau viitor sau de la impotrivirea fata de conditiile actuale – la o participare mai mare la binele spiritual care se afla mereu aici, asteptandu-ne recunoasterea. Aminteste-ti de analogia cu radioul. Muzica ta preferata nu canta in viitor sau in departare; este deja aici si acum. Si, indiferent cate perturbatii exista la postul actual – indiferent care este starea ta mentala, emotionala si fizica actuala – , intotdeauna poti sa te acordezi la aceasta frecventa mai inalta.

Nu trebuie sa astepti ca lucrurile sa se imbunatateasca; nu esti la bunul-plac al vreunei puteri sau imprejurari exterioare, deoarece sta intotdeauna in puterile tale sa alegi un alt post. Asta s-a intamplat cu mine atunci cand m-am trezit brusc in paradis, in ciuda faptului ca eram blocat pe autostrada infernala.

Timp de mii de ani, lumea s-a rugat unui Dumnezeu indepartat sau a folosit tot felul de tehnici pentru a obtine sau a realiza ceva, in conditiile in care totul a fost tot timpul aici. Dumnezeu a realizat tot ceea ce trebuia sa realizeze. Munca este incheiata. Muzica se difuzeaza. Dar trebuie sa fii racordat la ea pentru a o auzi. De aceea atat de multe rugaciuni raman fara raspuns, atat de multe afirmatii sunt spuse in gol si atat de multe practici nu-si ating telul – sau inrautatesc lucrurile. Oamenii fac toate acestea pentru a obtine ceva ce considera ca le lipseste; si prin insasi legea pe care o pun in miscare, aceasta va reflecta o lipsa, o limitare si o separare si mai mare. Acesta este unul dintre cele mai mari secrete. De aceea il repet intruna. Esti deja in rai, esti intreg, complet si bogat – dar trebuie sa cultivi conditiile in concordanta cu acest adevar pentru a te putea bucura de ele.

Stapaneste acest principiu si vei canta o cu totul alta melodie.”

Up03072020

“Am fost invatati ca viata ni se intampla si ca trebuie sa gasim modalitati mai bune de a evita, de a ne eschiva sau de a accepta acest lucru pentru a putea obtine ce ne dorim  si a scapa de ceea ce nu ne dorim. Chiar daca aceste mecanisme de adaptare ne-au ajutat sa supravietuim ca specie, acum am ajuns intr-un punct in care ne limiteaza evolutia. Asa cum samanta contine deja planul plantei, iar solul in care este sadita contine deja substantele nutritive necesare pentru cresterea sa, samanta plantata in solul sufletului nostru contine tot ce avem nevoie pentru a creste. Prin urmare, transpunerea in realitate a potentialului nostru nu este un proces de adaptare, de aparare sau de lupta pentru a ajunge la nivelul urmator; este un proces de activare a potentialului innascut.”

Up10072020

“Fazele emergentei sunt ilustrate de un pui de gaina aflat in ou. La un moment dat, puiul ajunge sa consume toate resursele, sa-si polueze mediul si sa nu mai incapa. Sta inghesuit, ii e foame, iar locul in care sta miroase ingrozitor. Daca ar avea o constiinta de sine, ar putea sa se simta ca o victima, considerand ca viata ii sta impotriva, ca este un pacatos care isi primeste pedeapsa sau ca tot ce se intampla este din vina parintilor care l-au abandonat in aceste conditii teribile. Insa, daca ar reusi sa iasa din ou prin rugaciune sau afirmatii, sau daca un fermier binevoitor l-ar ajuta, puiul de gaina ar muri.

Din fericire, puiul este guvernat de legile naturii si incepe sa loveasca cu ciocul si sa zgarie, cautand orice sursa benefica din mediul sau. Nu deplange ceea ce nu poate face; se concentreaza pe orice bucatica de bine pe care o are – folosind toate abilitatile si resursele disponibile la capacitate maxima. Facand acest lucru, loviturile cu ciocul nu numai ca sparg oul si el poate sa iasa, dar ii intaresc muschii gatului si plamanii, pregatindu-l sa supravietuiasca in lumea cea mare.”

Daca vrei cartea ta, click aici sau aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *