Cartea o poti cumpara de aici sau de aici.
“Nu stiu de ce am luat-o spre casa. Cred ca a fost destinul. Parca m-a tras ata spre casa aia si m-am lasat dusa. De cand ma stiu nu m-am apropiat niciodata de casa. Luminile erau aprinse. Era o noapte intunecata, insa primavaratica si blanda. Ai casei deschisesera ferestrele. Imi ajungeau la urechi glasuri, glasuri omenesti si totusi neomenesti, mare ciudatenie. Si undeva inauntru palpaia o lumina, ca un foc de tabara, insa nu era foc de tabara. Glasurile ciudate si lumina aia la fel de ciudata si schimbatoare ma manau intr-acolo. Stiam ca-i diliu de tot, insa trebuia sa vad care-i faza. Se spune ca pe pisici le omoara curiozitatea, nu pe vaci, deci mi-am zis ca nu patesc nimic. Uitandu-ma spre coama dealului, o vedeam in penumbra pe Mallory stand cu taurii si ii auzeam slab, razand si pufnind – pareau sa se simta bine impreuna. Dupa ce m-am asigurat ca Mallory e bine, fiindca o lasasem singura cu taurii, am luat-o tiptil pe langa peretele casei, pana la o fereastra deschisa, si m-am uitat inauntru.
Privelistea m-a nedumerit. Toata familia statea si se uita in tacere la o cutie luminata. Oamenii amutisera, ca si cum s-ar fi inchinat cu totii la cutia aia cu lumini, de parca le-ar fi vorbit Zeul-Cutie, le-ar fi zis ceva acolo, iar ei pareau transfigurati si plictisiti totodata. Rontaiau ceva dintr-o punga, ceva crocant, si beau apa colorata cu bulbuci din pahare mari cat botul meu. Asa o fi ritualul impus de Zeul-Cutie, mi-am zis, insa chiar nu stiam ce sa cred. Cum ziceam, oamenii sunt tare ciudati. Si chiar cand am dat sa ma-ntorc si sa plec, ca sa nu intru in vreun bucluc, Zeul-Cutie a zis ceva ce n-o sa uit niciodata…
Suspans!!!
Nu stiu cat am zacut fara cunostinta. Nu cred sa fi trecut mult timp, caci Zeul-Cutie vorbea mai departe de ‘carne’, acum stiu ca se referea la carnea de animal – de vaca, porc, pui, curcan, caine in unele tari (pai, pe mine ma mancati, de ce n-ati manca si-un caine?), maimuta, caprioara, urs, strut, furnici – in fine, v-ati prins care-i faza. Lista e foarte lunga. Oamenii sunt in stare sa manance orice daca presari sare deasupra si ungi totul cu un pic de unt. Iar untul se face din laptele nostru. Ceea ce-mi da un sentiment ciudat de complicitate vinovata.
Cand mi-am revenit, mi-am dat seama ca totul se schimbase. Da, parea la fel ca inainte – chiar daca norii se destramasera si luna lucea ca un banut pe cer, incat desluseam pentru prima oara chipul din luna, omul din luna, cum i se zice, cum statea cu gura cascata si ochii holbati de groaza, nevenindu-i sa creada. Simteam in nori mirosul de iarba, care ma alinase intotdeauna, amintindu-mi de mama, insa aveam in gura un gust amar, de fiere, ce-mi strica placerea miresmei. Nu-mi mai placea deloc lumea, voiam sa se lase bezna si tacerea. Voiam sa fug de langa oamenii aceia, cu Zeul lor Cutie si cu foamea lor nepotolita de lucruri.
Am luat-o inapoi la deal, clatinandu-ma pe picioare. Nu stiu cat lipsisem – o ora, trei, cinci minute, o viata intreaga? -, insa cand m-am intors, toate animalele dormeau mai departe. Numai Mallory statea locului, cu un ditamai ranjetul pe mutra.”
Up17012020
“Cum mergeam prin oras, pasind pe asfaltul care incepea sa-mi raneasca picioarele, am zarit un barbat in sort iesind pe usa din spate a unui bar, luand-o spre un tomberon de pe aleea murdara si aruncand in el o groaza de mancare buna, fara sa se gandeasca o clipa. Mancare cat sa te tina o saptamana.
Ne-am apropiat cu prudenta de tomberon. Cativa sobolani deja se bateau pe mancare. Ne-au aruncat priviri ucigase.
– Nu va faceti griji, bunii mei tovarasi sobolani, pare sa fie destula mancare pentru toata lumea.
– Destula mancare pentru toata lumea – ha! Ce cautati aici, taranilor? Sunteti pe teritoriul nostru, al sobolanilor. N-o sa rezistati nici trei zile aici. Bine-ai venit in jungla baby, o sa mori! (Vezi Rose, Axl)
Si, zicand astea, ticalosul ala mic s-a repezit si m-a muscat pana la sange, chiar deasupra copitei. Nu mi-a venit sa cred.
– Iti place sa te prajesti? m-a intrebat razand – era dus cu capul pustiu’. Am ganja, coca, ecstasy – tot ce vrei. De la ferma ati nimerit la farmacie.
Am ramas cu botul cascat, nici nu stiam ce sa zic.
– Las’ ca veniti voi la mine, a ras el iar. Nu uitati, prima doza-i gratis. (Si s-a dus. Cand aproape disparuse, s-a mai intors o data.) A, porcusorule, a zis el ranjind dispretuitor, tie ti-am lasat ceva special acolo. Buon appetito, toparlanilor!
Nu-mi place sa judec animalele si la ferma stiam niste sobolani de treaba, inteligenti, muncitori, intreprinzatori – familia vine pe primul loc, rezistenta specie, ce mai. Asa ca sobolanii cu care aveam de-a face aici erau tare ciudati, nu-mi ramanea decat sa trag concluzia ca viata la oras, in multime, rupt de natura, poate ajunge sa te cam innebuneasca. Pentru ca sobolanii astia de oras erau niste nesimtiti in toata regula. Niste sobolani de-a dreptul infecti.
Ne-am servit toti trei din tomberon. Am ramas trasnita cand am vazut ce arunca oamenii. Din gunoiul asta, cum ii ziceau ei, se puteau hrani zeci de animale – erau chifle pe jumatate mancate, orez, legume inca bune. Nimic n-avea logica, oamenii erau total ilogici, insa la cat de flamanzi eram, ne-am infipt pur si simplu in mancare. Tocmai rumegam niste salata verde cand am auzit un guitat pierit din spate. Era Shalom – inlemnise cu ochii cat cepele de frica si cu ratul tremurand ca niste buze de bebelus. Ce-i? l-am intrebat. Ce-i, ce-i? Insa parca-si inghitise limba, n-a putut decat sa arate cu copita. Pe o chifla cu mac era intinsa o substanta alba, cremoasa, cu aspect cam gretos, care, intrind in descompunere, prinsese o tenta unsuroasa. Nu mai vazusem asa ceva. Am amusinat-o. Mirosea destul de bine. I-am tras o limba. Era destul de buna la gust.
SHALOM (adica jerry)
NUUUUUUUUUUUUUUUUU!
M-am oprit cu limba lipita de chifla, ca la fotograf.
SHALOM incerca sa spuna ceva, insa se balbaia prea tare.
SHALOM
MMMMMMMMMMMMMMMMM…
ELSIE
Mmmmmmmmmmmmmce?
SHALOM
MMMMMMMMMAAAAAAAAAA
ELSIE
Maaaaaaaaama?
SHALOM
MAIONEZA! MAIONEZA! MAIONEZA!
ELSIE
Bine, e maioneza, ce mare chestie?
SHALOM
MAIONEZA! MAIONEZA! MAIONEZA!
ELSIE
Nu mai urla in gura mare!
TOM a zburatacit pana la noi, a incuviintat din cap ca un medic legist dintr-un serial prost si a spus cu glas scazut:
TOM
A, da, maioneza…
SHALOM
MAIONEZA!
ELSIE
Ce mama naibii se intampla?
TOM
De decenii oamenii se dau in vant dupa un tip de sendvis care contine maioneza pe post de sos. Se cheama [in soapta] BLT [pronuntat ‘blit’].
ELSIE
Blit?
SHALOM
BLT!
TOM
Cum as putea sa ma exprim delicat? … L de la laptuca si T de la tomate.
ELSIE
Bine.
TOM
Iar B vine de la…
SHALOM
Sa nu cumva sa-l zici! Nu rosti cuvantul de nerostit!
TOM
Bacon?
SHALOM
Nu, nu cuvantul cu B!
Si pe loc a inceput sa se agite, sa se dea cu capul de peretele tomberonului, incercand sa se departeze cat mai mult de sendvis. L-am inteles. Cuvantul cu B semana cu cuvantul cu V. Cred ca toti avem cate un cuvant din asta. Nu era deloc o placere. Tom il cuprinsese pe Shalom cu aripa lui inutila si incerca sa-l aline, mangaindu-l pe rat.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aicisau aici.