Cartea o poti cumpara de aici sau de aici.
“Esenta modului prin care ajungem sa ne cunoastem pe noi insine se bazeaza pe echilibrul perfect dintre lumea sentimentelor noastre interioare, profunde si actiunile noastre exterioare. Discrepanta misterioasa dintre aceste doua lumi – actiunile noastre – si cum am fi vrut sa actionam de fapt – se imbina cu procesele interioare ce dau culoare emotiilor noastre si ne influenteaza procesul de luare a deciziilor si actiunile; pentru noi, ele pot fi constructive sau distructive.
Fiecare dintre noi isi doreste sanatate, bogatie, relatii bune cu ceilalti si fericire. Multi invatati si la fel de multe carti vorbesc despre potentialul nostru de a dobandi tot ceea ce ne dorim in viata. Chiar daca am putea sa-i credem – in mod constient si logic -, putem fi dezamagiti vazand ca nu dobandim tot ceea ce vrem de la viata si continuam sa ne luptam pentru a ne implini visurile. Chiar mai frustrant de atat, putem descoperi ca relatiile noastre, comunicarea si interactiunile cu ceilalti nu se potrivesc cu intentiile noastre oneste si cu dorintele noastre profunde.
Cu totii avem conversatii in care, de multe ori, nu spunem lucrurile pe care intentionam sa le spunem la momentul respectiv. In timp, acest lucru poate duce la nesiguranta, pe masura ce ne dam seama ca gandurile noastre erau corecte dar nu puteam actiona, chiar daca stiam in sufletul nostru ce voiam sa spunem sau sa facem cu adevarat.
De cate ori nu ne spunem noua insine ca nu vom mai face niciodata un anume lucru si totusi il repetam? De cate ori nu ni se intampla sa ne enervam sau sa actionam defensiv si apoi sa regretam ceea ce am spus? Chiar daca, in acel moment, stim ca ceea ce facem sau spunem nu este corect, continuam sa actionam in acel mod. De cate ori nu ne-am ignorat oare vocea interioara? De cate ori nu am reactionat intr-un fel care ne-a facut sa nu ne mai placem pe noi insine?
Am putea fi scuzati pentru ca am ajuns la concluzia ca suntem alcatuiti din mai multe parti; ceea ce inseamna ca exista un conflict intre viziunea noastra despre lume si despre ceilalti si reactiile noastre la experientele traite in fiecare zi, in relatia cu oamenii. Raspunsurile noastre la aceste experiente nu se conformeaza realitatii personale. Acesta este misterul pe care descoperirea amintirilor ascunse va poate ajuta sa-l dezlegati.”
Up08022020
“Schitand legatura dintre constiinta in sine, functionarea creierului uman si felul in care relationeaza (mediul sau inconjurator), vom ajunge sa intelegem cum reusim sa ne descurcam intr-o lume aflata mereu in transformare.
Suntem inconjurati de lumea mentala a celorlalti, in egala masura in care suntem inconjurati de lumea fizica. Persoana cu care interactionam ne modeleaza, la randul ei, majoritatea reactiilor si gandurilor. Pe de alta parte, acesta este felul in care ne percepem pe noi insine in relatie cu ceilalti.
Creierul nostru actioneaza ca un instrument de primire, stocare si comunicare a informatiei pe care o impartaseste toata lumea. Energia emanata de interactiunile noastre este codata, in mod constant, in creier, cel mai mare impact asupra vietii noastre avandu-l interactiunile parinte-copil, care alcatuiesc infrastructura de baza a experientei noastre fata de lume si de alte persoane. Adesea, aceste experiente sunt intarite si influentate de primele noastre relatii din cadrul familiei, cum sunt cele cu parintii sau cu alti membrii ai familiei sau chiar cu alte generatii din trecut. De la parintii nostri copiem si invatam totul. Nicio miscare a lor nu trece neobservata pentru noi. Invatam de la ei fiind martori la modul lor de a rezolva situatii si putem chiar indrazni sa spunem ca inconstientul parintilor nostri contribuie la structurarea creierului nostru.
Creierul construieste fiecare experienta, iar noi numim rezultatul realitate. Realitatea este imaginea pe care ne-am creat-o despre lume pentru a ne putea croi drum prin ea. Creierul creeaza un tip de realitate si, cu cat o exploram mai detaliat, cu atat avem un sentiment mai puternic de siguranta si convingerea ca vom supravietui.
Toate experientele noastre iau forma si sunt prelucrate in creier pentru a descoperi cea mai buna cale de supravietuire. De exemplu, orice problema din viata familiei noastre de origine poate avea un impact urias asupra felului in care reactionam mai tarziu in viata, in relatiile noastre. Reactiile pe care creierul le invata pot dura intreaga viata.
Creierul reprezinta limita dintre lumea din jurul nostru si noi insine. Nu suntem separati de lume, facem parte din ea si impartasim un camp de informatie si energie care nu este localizat in creierul uman. El primeste semnale si apoi absoarbe informatia, o interpreteaza si ne ofera o schema. Intre schema si lumea reala sunt activitatile neuronale din creier. Din acest motiv, uneori traim aceeasi situatie diferit in momente diverse ale vietii noastre, pentru ca am invatat modele alternative de o a percepe si pentru ca ne-am construit, in consecinta, pareri diferite – prin urmare, ne interpretam altfel propria realitate.”
Up19022020
“Conform doctorului Bruce Lipton, deseori nu suntem constienti de felul in care mintea noastra inconstienta a preluat convingerile tuturor celor din jurul nostru, dat fiind faptul ca am invatat cum sa traim si sa ne comportam de la parintii nostri pe parcursul primilor cinci ani de viata, in perioada in care nu faceam decat sa preluam informatii de-a gata. Asa cum am mai spus, Lipton defineste aceasta perioada ca o ‘perioada a copilariei dedicata descarcarii de informatii’.
In multe feluri, noi suntem parintii nostri, pentru ca ii purtam cu noi oriunde mergem. Unii parinti observa cum copiii lor manifesta anumite comportamente pe care nu le tolereaza la ei insisi. Asta inseamna ca suntem totodata si copiii nostri, deoarece copiii nostri devin ca noi. Observandu-i, vom invata ce anume am preluat noi de la parinti. De obicei, scenariile sunt respectate intocmai. Exista anumite imagini interioare si tipare pe care le punem in scena si care au fost create in urma unor experiente personale si a unor legaturi sistemice cu alti membri ai familiei. Aceste amintiri timpurii sunt codificate in fiinta noastra din momentul in care viata noastra a inceput.
In fiecare zi din viata noastra, exersam aceste credinte. Lumea noastra este o oglinda in care ele sunt manifestate sub forma relatiilor, a carierei, alegerilor noastre si chiar sub forma starii de sanatate. Ele sunt puse in practica in familie si in cultura, oriunde in jurul nostru. Si, de asemenea, impartasim convingeri colective inconstiente cu mediul care ne inconjoara, ceea ce ne influenteaza relatiile din viata reala. Aceste convingeri sunt subliniate si aduse si mai mult la suprafata atunci cand in viata survin schimbari sau provocari; in timpul acestor perioade, convingerile noastre cele mai adanci tind sa iasa la suprafata si sa se manifeste in relatiile cu ceilalti si acum este momentul in care le putem observa. Ceea ce inseamna ca, in astfel de momente, ni se ofera oportunitatea de a vindeca acele convingeri negative pe care le avem fata de noi insine.”
Up20022020
“In anumite religii, exista credinta ca suferinta este un lucru necesar. De exemplu, s-ar putea crede ca, daca cineva sufera o perioada destul de lunga de timp pentru ceva, atunci suferinta aceea este justa. Oamenii aceia prefera sa-si justifice suferinta decat sa admita ca este timpul sa schimbe ceva. De asemenea, exista credinta ca oamenii care se simt vinovati sunt oameni buni, dar vina este unul dintre cele mai mari obstacole care ne blocheaza calea spre succes. In anumite culturi, oamenii sunt dispusi sa se sinucida sau sa se omoare intre ei pentru a-si sustine convingerile.
Cu aceste credinte bine inradacinate, vom folosi tot felul de dovezi doar pentru simplul scop de a sustine pozitia pe care o favorizam. Astfel, aceste convingeri devin idealuri si cai de evadare din realitate. Convingerile si idealurile pot risipi energia necesara observarii modului in care se desfasoara faptul real – a acelui ‘ce anume?’ Convingerea inseamna sa simtim experienta, iar experienta poate modela nu doar informatia care patrunde in mintea noastra, dar si felul in care mintea isi dezvolta capacitatea de a procesa acea informatie.
In timp, devenim atasati de convingerile noastre si ajungem sa contrazicem realitatea. Adesea castigam pentru ca devenim foarte buni la inventarea propriei realitati. In timp ce convingerile noastre pot fi mai puternice decat realitatea, o parte din noi inca face alegeri pe baza unor semnificatii si a unor tipare construite ca urmare a unor situatii din trecut. Suntem atasati de convingerile noastre pentru ca ne simtim pierduti fara ele. Ele sunt, practic, incercarea noastra de a ramane conectati la orice forma de consecventa pentru a ne simti in siguranta. ”
Up23022020
“Amintirile ascunse sunt straturi de emotii, senzatii, actiuni fizice, modele mentale si corelari activate prin efectul de priming (de amorsaj). Acesta este definit prin faptul ca expunerea la un stimul poate influenta raspunsul la stimulul urmator si acest lucru se poate petrece dupa repetarea unui eveniment anterior.
De exemplu, daca vi se arata in mod repetat cuvantul masina si multe imagini cu masini, apoi sunteti rugati sa completati un cuvant care incepe cu ma-, cel mai probabil este ca veti raspunde compunand cuvantul masina, pentru ca ati fost supusi efectului de priming – raspunsul vostru a fost ‘amorsat’ de expunerea anterioara la cuvantul masina. Chiar si o rata mai mica de expunere la anumite situatii poate marca inconstientul nostru, pregatindu-ne sa reactionam prompt la noi evenimente corelate cu situatiile initiale. Acest lucru este numit priming inconstient si efectele sale pot fi semnificative si de durata, fiind ceva mai mult decat o simpla ‘aducere aminte’.
Expunerea din trecut la diverse evenimente este un proces inconstient de priming (amorsaj) si are loc, de obicei, timpuriu, la nastere sau chiar inaninte de nastere. Cel mai simplu exemplu este viziunea pe care o avem asupra lumii inca dinainte de a ne naste, pentru ca uterul este un mediu bazat pe viziunea mamei asupra lumii. Daca ea vede sarcina ca pe o situatie negativa, si noi vom fi ‘amorsati’ sau predispusi catre emotii negative.
In acelasi fel, daca in primii nostri ani de viata traim intr-un mediu negativ, putem fi ancorati si pregatiti pentru mai multe experiente negative decat pozitive de-a lungul vietii. Acest fapt poate reprezenta fundatia modului in care ne autolimitam in interactiunile de zi cu zi.”
Up25022020
“Comportamente precum a fi retras, linistit, timid, depresiv, manios sau a actiona intr-un mod periculos sau agresiv reprezinta raspunsurile ‘Protectorului’ nostru in fata durerii si a fricii de a nu fi iubiti. Acest lucru se poate intampla oricand si la varsta adulta, imediat ce ne simtim in pericolul de a fi respinsi. Creierul poate fi blocat, efectiv, din dorinta de a nu simti din nou durerea sau frica. Ne poate fi teama de actiunile oamenilor, de ceea ce ne pot face ceilalti. In relatii, sentimentele adanci, ingropate, simtite la respingerile anterioare pot dezvalui ca noi traim inconstient cu frica de a fi parasiti de partener, de a ramane singuri. De aceea, este posibil sa folosim comportamente protectoare care pot fi pline de contradictii. De exemplu, spunem da si zambim, cand de fapt vrem sa zicem nu; s-ar putea sa zambim atunci cand ascultam critici sau vesti proaste, e posibil sa fim de acord sa facem lucruri pentru alti oameni, in timp ce in adancul nostru nu ne dorim sa facem asta; putem deveni furiosi, agresivi si mincinosi.
Aceste incercari esuate sunt, de fapt, mecanisme de supravietuire destinate sa ne protejeze in fata fricii, in timp ce teama insasi este destinata sa ne protejeze de durere cat timp suntem copii. Pe masura ce inaintam in varsta, aceste mecanisme de supravietuire raman si devin comportamente protectoare – la propriu, comportamente pe care le folosim pentru a ne proteja. Frica devine un fel de semnal care ne avertizeaza ca durerile primare, adanci, sunt foarte aproape. Atunci, frica suprima durerea. Cu alte cuvinte, ii spune durerii sa dispara, ‘pentru a ma proteja’ si ‘Protectorul’ nostru face acelasi lucru suprimand frica. Practic, ii cere fricii sa dispara, ‘nu vreau sa imi fie frica’. Asadar, ceea ce functioneaza pentru noi, copii fiind, poate lucra impotriva noastra cand suntem adulti.”
Up29022020
“Daca va este frica de singuratate, veti vedea singuratate peste tot unde mergeti si este posibil chiar sa deveniti persoane singuratice si sa suferiti pana cand, in final, renuntati, cedati. Daca va e frica de saracie, veti descoperi numai saracie. Viata va invita in ea saracia sau oamenii care sunt lipsiti de mijloace, pentru ca frica pe care o traiti va atrage in viata voastra experienta de a avea legaturi cu oameni fara posibilitati. Pe de alta parte, puteti avea o relatie cu oameni care va vor face sa pierdeti banii pe care ii aveti. Acest tipar se va repeta pana nu veti mai avea aceasta frica.
Creierul uman interactioneaza constant cu ceilalti si astfel ar trebui sa incepem sa ne intelegem ‘Protectorul’ si ceea ce il conduce, prin observarea reactiilor noastre si a semnificatiei acestor interactiuni.
In acest punct, relatia dintre memorie si ‘Protector’ este cruciala. Amintirile noastre ascunse apar sub forma experientelor din prezent. Aceste amintiri construiesc o lume a reactiilor organizate de experientele interiorizate in trecut. Cand aceste amintiri sunt declansate de stimuli, apar comportamentele protectoare in timp ce suntem asaltati de reactiile emotionale profunde, care ne modifica rapid starea mentala. Ne putem bloca, putem intra in transa, putem reactiona cu furie sau putem plange. Ne putem pierde controlul si putem ajunge sa reactionam cu totul altfel decat in mod obisnuit. Asemenea comportamente ascunse, protectoare, reactii si mecanisme de aparare modifica realitatea pentru a ne atinge scopul, acela de a reduce frica. Aceste comportamente de protectie sunt totodata amintiri inconstiente folosite in trecut pentru a controla anxietatea si frica, astfel incat sa ne simtim in siguranta.”
Up01032020
“Fiecare dintre noi reprezinta intreaga lume. Exista un mesaj pentru noi aici despre cum putem depasi razboiul interior doar privind lumea din jurul nostru cu alti ochi. Toate incercarile de a a aduce pacea in lume au esuat doar pentru ca ‘Protectorii’ nostri interiori lupta pentru pace. Nu ne plac razboaiele si judecam natiunile, oamenii, rasele si tarile care lupta. Cuvantul pace reprezinta un razboi ascuns pentru ca, atat timp cat luptam pentru a o obtine, de fapt cream un alt razboi. Lumea nu are nevoie de incercari disperate de a face pace. Ea nu are nevoie sa lupte pentru pace. In schimb, este necesara o evolutie a constiintei umane care sa ne dea puterea sa privim mai departe de ideea incercarii de a gasi pacea, chiar si pana la acceptarea razboiului ca o parte a evolutiei. Acesta este un aspect important de tinut minte cand avem in vedere vindecarea ‘Protectorului’ nostru. El se poate preface ca e pacifist. Insa, pana nu constientizam presiunea imensa a fricii, durerii si a razboiului din interiorul nostru, care ne impinge la lupta, nu putem intelege cauzele razboiului pe care-l purtam. Masca pacificatorului acunde durerea intoleranta a conflictului.”
Up08032020
“De-a lungul anilor, ‘Protectorul’ ajunge sa construiasca si sa stapaneasca un tipar de scheme de supravietuire care ne permite sa ne suprimam fricile/temerile. Ajungem sa fim actori talentati in piesa vietii noastre, iar mastile ne ascund frica. Repetitia constanta da nastere unei noi personalitati care se conformeaza mastii sau unui fel de a fi. Ne este apoi imposibil sa ne mai despartim de masca noastra; in fapt, cuvantul persoana provine din latinescul persona, care inseamna masca – o masca / un instrument pe care uneori trebuie sa o / sa-l purtam / folosim in societate. Desigur, sunt situatii in care trebuie sa fim diplomati si sa facem uz de acest instrument. De exemplu, la locul de munca putem fi nevoiti sa facem compromisuri in relatia pe care o avem cu seful nostru, pentru ca ne simtim nesiguri sa procedam altfel, dar nu avem o problema in a-i confrunta pe cei care se afla sub noi pe scara ierarhica, pentru ca in privinta lor avem mult mai multa siguranta.
Problema cu purtarea unei masti este data de faptul ca masca filtreaza felul in care percepem noi realitatea, iar asta cu ajutorul actiunilor noastre inconstiente, compulsive de a ne sustrage neplacerii de a-i confrunta pe ceilalti. Faptul de a ne reprima fricile / temerile si de a bloca sentimentele / emotiile care ne-ar putea coplesi presupune un consum enorm de energie. Dupa ce purtam masca pentru o perioada de timp indelungata ajungem pur si simplu in punctul in care nu reusim sa ne mai dam seama ca avem acea masca si nu ne mai putem desprinde de ea / nu ne-o mai putem da jos.”
Up09032020
“Ideile preconcepute si obsesia de a deveni variante tot mai bune ale noastre nu vor face altceva decat sa ne indeparteze de momentul prezent, in speranta ca in viitor cea ce ne-a suparat nu se va mai repeta. Dorinta si speranta unei schimbari provin dintr-un sentiment de disperare. Noi speram ca ne vom schimba, dar in realitate ajungem sa construim si mai multa disperare si lipsa de speranta. Majoritatea problemelor oamenilor provin din asteptarile pe care le avem legate de schimbare si de lupta noastra de a fi mai buni. Acesta este conflictul. Daca ne impotrivim unui lucru, el ne va provoca si mai mult si vom ajunge sa fim si mai departe de punctul in care ar trebui sa ajungem.”
Up14032020
“Necunoscutul este ceea ce suntem cu adevarat, dar noi ne agatam de suferinta si renuntam la fericirea dorita pentru ca nu vrem sa renuntam la ceea ce cunoastem si la reactiile noastre familiare fata de experiente si amintiri trecute.
Cand renunti la ceea ce crezi ca esti, devii ceea ce esti cu adevarat.
Cu toate astea, cel mai mult ar trebui sa ne fie frica de cunoscut, pentru ca, renuntand la ceea ce stim, vom gasi libertatea. Majoritatea oamenilor se tem de necunoscut, dar probabil asta este doar o alta credinta preluata de cei mai multi dintre noi. Am putea schimba acest lucru. Ne-am putea spune ca cel mai frica ne este de cunoscut, si nu de necunoscut. Putem alege sa facem asta datorita faptului ca tot ceea ce cunoastem din trecut a fost si este dureros, iar necunoscutul este plin de posibilitati.”
Up16032020
“Majoritatea limitarilor noastre sunt rezultatul legaturilor memoriei noastre cu evenimente care s-au petrecut in primii ani de viata. In aceasta etapa de existenta nu eram constienti ca invatam, pentru ca nu eram capabili sa transformam invatatura in amintiri timpurii. Primele noastre reactii la pericol erau cele ale unui copil in fata situatiilor dificile. Nu intelegeam pericolul cum o face un adult si, din aceasta cauza, cand reactionam ca adult cu o protectie specifica unui copil, trebuie sa avem rabdare si iertare cu noi, deoarece am invatat sa reactionam asa inca de cand eram mici.
Acum invatam ceva nou si nu trebuie sa ne pedepsim pentru repetarea unui tipar vechi. Putem intelege acest lucru mai bine daca ne gandim la un copil care invata sa mearga. El va cadea de multe ori inainte de a putea sta vertical si de a face primii pasi, dar nu se pedepseste pe el insusi atunci cand cade. Asadar, sa fim dispusi sa fim precum un copil cand incercam sa vindecam strategiile de protectie care ne ajuta – la urma urmei, am invatat aceste strategii cand eram mici.”
17.03.2020
“Cat timp petreci incercand sa pastrezi ceea ce nu-ti mai apartine? Niciodata nu trebuie sa ne fie frica sa ne eliberam de ceva. Tot ceea ce avem in aceasta viata, acum, nu va mai fi al nostru intr-o buna zi.
Detasati-va de relatiile trecute.
Acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri pentru anumiti oameni. Daca sunteti dispusi sa va asumati riscul, uitati-va la toate lucrurile pe care le-ati pastrat din relatiile trecute – cum ar fi poze, scrisori si daruri – si aruncati-le. Daca nu faceti asta, nu va fi loc in viata voastra pentru o alta relatie.
Detasati-va de oameni.
Cine este in viata voastra in acest moment si nu va mai ajuta cu nimic, iar compania lor va deprima? Sunt si ei oameni buni, dar nu neaparat oamenii de care aveti nevoie in jurul vostru pentru a va sprijini si a va inalta sufleteste, asa ca, sa nu va fie frica sa-i lasati sa plece. Astfel veti descoperi ca ii vreti in jurul vostru pentru ca aveti nevoie sa fiti un personaj necesar, de care ceilalti au nevoie, la randul lor. Renuntati la dorinta de a pedepsi oamenii pentru ceea ce v-au facut voua sau altora.
Detasati-va de bani.
Dati bani si veti constata ca veti avea mai multi.
Detasati-va de obiecte.
Detasati-va de toate obiectele din casa voastra de care nu mai aveti nevoie si pe care le-ati carat cu voi dintr-o casa in alta. Atunci veti incepe sa traiti sentimentul ca meritati lucruri noi. Daca nu curatati ce este vechi, noul nu poate patrunde in viata voastra.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici sau aici.