“Fumezi… dar ai vrea sa te lasi, bei cam mult… dar ai vrea sa fii cumpatat, mananci numai prostii, dar iti doresti sa adopti un stil de viata sanatos. In ciuda faptului ca iti doresti sa fii altfel si sa te comporti diferit, in fiecare zi te intorci la vechile obiceiuri. Te-ai intrebat probabil de multe ori pana acum de ce faci asta, dar nu ai gasit niciodata un raspuns multumitor.”

Cartea o poti cumpara de aici sau aici.

“Aceasta carte a pornit de la o intrebare aparent simpla, care parea sa aiba un raspuns simplu: cat timp dureaza sa-ti formezi o noua obisnuinta? Sa spunem ca vrei sa mergi la sala cu regularitate, sa mananci mai multe fructe, sa inveti o limba straina, sa-ti faci prieteni noi, sa inveti sa canti la un instrument sau sa realizezi orice lucru care necesita eforturi repetate de-a lungul timpului. De cat timp va fi nevoie pentru ca acesta sa devina o parte a rutinei tale, nu un lucru pe care trebuie sa te fortezi sa il faci?

Am cautat raspunsul asa cum fac majoritatea oamenilor in zilele noastre: pe Google. Aceasta cautare lasa sa se inteleaga ca raspunsul este clar. Cele mai multe site-uri faceau referire la numarul magic 21 de zile. Acestea sustineau ca, in urma ‘cercetarilor’ (iar ghilimelele sunt pe deplin justificate), s-a constat ca daca repeti un anumit comportament in fiecare zi, timp de 21 de zile, atunci iti formezi o noua obisnuinta. Nu se spuneau prea multe despre tipul de comportament sau despre circumstantele in care ar trebui sa-l repeti, ci doar despre acest numar de 21 de zile. Sa faci miscare, sa fumezi, sa scrii in jurnal sau sa te dai peste cap: indiferent despre ce e vorba, raspunsul este 21 de zile. In plus, multi autori sustin ca este esential sa continui sa pui in practica acel comportament fara intrerupere, timp de 21 de zile. Dar de unde vine acest numar? Dat fiind ca sunt psiholog cu formare in domeniul cercetarii, sunt obisnuit sa vad si referinte care ar sustine o afirmatie indrazneata precum aceasta. Dar nu exista niciuna.

Cautarile m-au facut sa ajung la biblioteca. Acolo, am descoperit o multime de ipoteze legate de originea acestui numar. De departe ipoteza mea preferata face trimitere la un chirurg plastician, Maxwell Maltz. Dr. Maltz a publicat in 1960 o carte intitulata Psycho-Cybernetics (Psiho-cibernetica), in care a constat ca persoanele carora li se amputau un membru aveau nevoie, in medie, de 21 de zile pentru a se obisnui cu lipsa acestuia si sustinea ca oamenii au nevoie de 21 de zile pentru a se adapta la orice schimbare majora din viata. Spunea, de asemenea, ca a remarcat acelasi tipar  si la cei carora le facuse interventii chirurgicale la nivelul fetei. A descoperit ca era nevoie de aproximativ 21 de zile pentru ca stima lor de sine fie sa creasca si sa fie pe masura noii lor infatisari, fie sa ramana la nivelul de dinainte.

Din acel moment, numarul de 21 de zile a exercitat o putere enorma asupra autorilor de carti de dezvoltare personala.

Indiferent ca vorbim despre 21 sau 28 de zile, este clar ca ceea ce mancam, felul in care ne cheltuim banii sau orice alt lucru pe care l-am face, nu prea au multe in comun cu faptul de a-ti pierde un picior sau de a trece printr-o interventie de chirurgie plastica.”

Up23072020

“Si mai rau pentru liberul nostru arbitru este faptul ca intentia si obisnuinta pot fi complet inversate. Uneori, ne deducem in mod inconstient intentiile din obisnuinte. Poate ca un obicei ni s-a format din intamplare, dar ne putem deduce intentiile din  comportamentul pe care il avem, atata timp cat nu exista un motiv puternic pentru acel comportament. Sa spunem ca fac o plimbare prin parc in fiecare dupa-amiaza si intotdeauna urmez un anumit traseu, care ma duce pe langa un iaz cu rate. Atunci cand sunt intrebat de ce urmez acest traseu, as putea sa raspund ca imi place sa ma uit la oamenii care dau de mancare ratelor. In realitate, am trecut pe acolo pur si simplu intamplator atunci cand am facut prima plimbare in parc si nu am vazut niciun motiv pentru care sa nu fac la fel si a doua zi. Acum, dupa ce mi-am format aceasta obisnuinta, incerc sa gasesc un motiv pentru care fac asta si mi-au venit in minte ratele. Sfarsesc prin a deduce o intentie dintr-un fapt care a fost, in esenta, o pura intamplare.

Stim ca oamenii recurg regulat la acest tip de gandire ‘inversa’ si chiar cred in ea. Unul dintre cele mai renumite exemple in cercetarea psihologica este disonanta cognitiva. Aceasta se refera la faptul ca nu ne place sa acceptam ca fiind adevarate doua idei care se afla in contradictie. Studiile efectuate cu mai mult de o jumatate de secol in urma au scos la iveala faptul ca atunci cand oamenii ajung sa adopte un comportament care este in contradictie cu credintele lor, ei isi schimba credintele, astfel incat sa se potriveasca noului comportament. Este ca atunci cand cineva da prea multi bani pe o masina noua: in loc sa se  simta prost din cauza dezacordului intre ceea ce a facut si planul sau initial, acea persoana prefera sa se convinga ca masina a meritat mai multi bani. Acesta este rezultatul dorintei noastre firesti de a mentine o concordanta intre gandurile si actiunile noastre. Cu totii vrem sa avem dreptate, iar primul lucru in legatura cu care ar trebuie sa avem dreptate este propria persoana. Gandirea ‘inversa’ ne permite sa facem intocmai acest lucru.”

Up24072020

“Faptul ca subconstientul este aproape imposibil de patruns pare sa fie o problema pentru oricine vrea sa-si schimbe obisnuintele, din moment ce acestea se afla, in general, in partea inconstienta a mintii. In realitate, insa, faptul de a constientiza ce putere are subconstientul  in a ne ghida si a ne modifica gandirea si comportamentul reprezinta primul pas catre schimbare. Daca nu recunoastem in ce masura sunt inconstiente gandirea si comportamentul nostru, vom avea mai putine sanse sa realizam o schimbare de durata. Sondarea subconstientului pentru a incerca sa ne explicam obisnuintele pe care le avem este o pierdere de vreme – de fapt, ar putea fi chiar un demers daunator -, dar e foarte util sa devenim mai constienti de comportamentul nostru pe care il putem observa.

Aceasta se intampla deoarece obisnuinta insasi este unul dintre cele mai importante indicii cu privire la ce se intampla in subconstient. Prin intermediul amintirilor noastre si al constientizarii, ne putem forma o imagine cu privire la ce s-ar putea intampla acolo, in nucleul nostru. Avand aceste indicii la dispozitie si intelegand modul in care sunt produse ele de interactiunea dintre obisnuintele pe care ni le formam in realitate, capacitatea noastra de autocontrol va creste.”

Up25072020

“Ideea ca obisnuintele puternic inradacinate ne controleaza intentiile intra in contradictie cu parerea noastra intuitiva despre cumparaturi. Avem senzatia ca alegem un produs deoarece ne ofera cel mai bun raport dintre banii pe care suntem dispusi sa-i cheltuim si beneficiile pe care ni le ofera. Daca suntem multumiti de achizitia noastra initiala, cumparam acelasi lucru pana cand nu mai suntem multumiti. Dupa aceea, se poate sa scada calitatea produsului sau sa apara un at produs mai ieftin si, astfel, ne schimbam alegerea.

Acesta poveste pe care ne-o spunem este exact aceeasi pe care si-o spun intre ei oamenii de marketing. Daca citesti un manual de marketing, gasesti pagini intregi despre loialitatea si satisfactia clientilor. Clientii multumiti sunt clienti loiali, iar clientii loiali sunt clienti profitabili. Se presupune ca oamenii invata din experientele lor. Se crede ca daca un client evalueaza negativ un produs, satisfactia lui este mai mica si atunci ajunge sa achizitioneze un alt produs.

Desi aceasta este o poveste foarte familiara si pentru comercianti, si pentru clienti, exista tot felul de indicii ca nu acesta este modul in care functioneaza mintea noastra. Daca satisfactia clientului ar fi secretul pentru a asigura loialitatea, atunci de ce intre 65 si 85% dintre persoanele care trec la un alt brand sunt satisfacute sau chiar foarte satisfacute? Adevarul este ca specialistii din marketing nu prea stiu motivul  pentru care oamenii schimba brandul. De una singura, satisfactia prezice foarte putin din comportamentul oamenilor, probabil ca doar un sfert. Pentru cei care analizeaza obisnuintele, acest lucru este logic, din moment ce e usor ca acestea sa ajunga sa se separe de intentii. Atunci cand luam decizia initiala de a cumpara un produs, iar ulterior il cumparam in repetate randuri, in acelasi context, este probabil sa ne formam o obisnuinta, ceea ce inseamna ca facem aceeasi alegere fara sa mai luam in considerare alte optiuni. In cazul multora dintre achizitiile pe care le facem, desigur ca acest lucru nu este o problema si ne economiseste timp. Momentul in care loialitatea fata de brand devine cu adevarat importanta este atunci cand achizitiile sunt facute in situatii noi si diferite. De exemplu, alegerea unei noi masini este putin probabil sa fie o achizitie pe care  s-o facem din obisnuinta.

Toate acestea ne ofera un raspuns destul de tulburator la intrebarea aparent simpla cu privire la motivul pentru care cumparam ceea ce cumparam, si anume: multe dintre lucrurile pe care le luam cu regularitate le alegem pentru ca le-am mai cumparat si pana atunci.”

Up26072020

“Depresia nu este doar o boala biologica a creierului (daca este asta); este un mod de gandire legat de ceea ce ni se intampla si de motivul pentru care ni se intampla aceste lucruri. Procesele care se afla la baza depresiei constau, in multe privinte, intr-o serie de ganduri uzuale. Acum vom investiga doua dintre ele, care sunt cele mei importante in intelegerea depresiei.

Primul obicei de gandire problematic specific depresiei are legatura cu evaluarea. Evaluarea se refera la modul in care incercam sa gasim un sens in lumea in care traim. Mintea oamenilor este o ‘masina a sensului’ – intotdeauna incercam sa intelegem de ce ni se intampla anumite lucruri. Felul in care obisnuim sa ne gandim la motivul pentru care ni se intampla anumite lucruri in viata are un efect profund asupra perspectivei noastre asupra lumii si a felului in care traim in ea. Sa spunem, doar ca exemplu, ca maine iti pierzi locul de munca. Dupe ce iti pui la punct CV-ul, incepi sa-ti cauti un nou serviciu. Dar se dovedeste a fi dificil, asa ca o vreme vei fi somer. Acesta este genul de eveniment care ii poate face pe oameni sa se deprime, iar modul in care obisnuiesti sa te gandesti la el determina partial daca vei deveni cu adevarat deprimat.

Sa spunem ca te raportezi la faptul ca ti-ai pierdut locul de munca in felul urmator: una peste alta, crezi ca ti-ai pierdut serviciul pentru ca economia merge prost in acest moment, iar compania la care lucrai a fost nevoita sa reduca din personal; desi esti somer de ceva timp, exista o sansa destul de mare sa gasesti curand un alt loc de munca, daca vei continua sa cauti. N-o sa te surprinda sa afli ca aceasta este o modalitate non-depresiva de a reactiona la eveniment. Semnificatiile pe care le-ai atribuit evenimentului sunt urmatoarele:

– Nu e vina ta ca ti-ai pierdut locul de munca; e din cauza economiei. Cu alte cuvinte, cauza este externa: nu ti-ai pierdut locul de munca pentru ca nu esti bun in ceea ce faci.

– Situatia este temporara: crezi ca economia isi va reveni.

– Detii controlul asupra situatiei: crezi ca daca vei continua sa incerci, ceva se va intampla.

Aceste perspective asupra lumii pot fi sau nu realiste in mod obiectiv, dar ce ne intereseaza pe noi este realitatea subiectiva, cum te simti in pielea ta. Pentru o persoana care are un stil de atribuire negativ – obisnuieste sa gandeasca pesimist – , perceptia asupra evenimentului ar fi exact pe dos:

– E vina mea ca mi-am pierdut locul de munca.

– Nu-mi voi gasi niciodata altul.

– Nu pot sa fac nimic in legatura cu asta.

E destul de clar de ce astfel de ganduri te-ar putea face sa te simti deznadajduit. Atunci cand te gandesti ca tu porti vina si ca ai provocat evenimentele negative din viata ta, dar si ca acestea sunt in afara controlului tau si ca vor continua pentru totdeauna, atunci este posibil sa ajungi intr-o stare de depresie. ”

Up27072020

“Pentru a vedea de ce este atat de insidios, hai sa privim lucrurile prin ochii unui soarece. In fata lui are un maner pe care il apasa, si iata ca iese o bucata de branza. Ura! Asa ca apasa manerul de cateva ori, dar nu mai primeste nimic un timp, apoi brusc cad doua bucati, una dupa alta. Dupa aceea nu mai cade nimic. Soarecele devine un pic frustrat, dar invata ca nu se stie niciodata, ai putea sa primesti o bucata de branza sau ai putea sa nu primesti nimic timp indelungat. Ceea ce se intampla este ca invata sa faca fata frustrarii si isi formeaza obisnuinta de a apasa manerul.

In limbajul tehnic al psihologiei comportamentale, soarecele nostru trece prin ‘efectul de extinctie partiala a intaririi’. Cu alte cuvinte, nu il deranjeaza prea tare ca nu primeste o bucata de branza atunci cand apasa manerul, pentru ca s-a obisnuit. La fel se intampla si cu omul care isi verifica e-mailurile. S-a obisnuit sa nu fie recompensat in cea mai mare parte a timpului; ceea ce il face sa continue este acea data din cincizeci cand primeste ceva cu adevarat interesant. Aceasta combinatie dintre a invata sa acceptam ca nu primim recompensa si recompensele neasteptate si imprevizibile reprezinta, in parte, ceea ce face ca verificarea e-mailurilor sa devina o obisnuinta,”

Up28072020

“Obisnuintele legate de mass-media nu devin cu adevarat obisnuinte rele legate de mass-media sau dependente fara un oarecare ajutor – frecvent, sunt implicate depresia si anxietatea. Pentru cei care au aceste stari, faptul de a fi on-line incepe ca o distragere placuta de la ingrijorarile cotidiene, dar poate deveni in curand o problema in sine. Ceea ce se poate intampla este ca intratul pe Internet devine o reactie uzuala la starea de depresie, anxietate sau alt fel de indispozitie. Odata ce se stabileste legatura dintre starea emotionala si raspunsul uzual, poate fi deosebit de greu de rupt. Este un cerc vicios, deoarece depresia duce la obisnuinte rele privind mass-media, ceea ce conduce la evenimente de viata negative, dupa care la si mai multe obisnuinte rele legate de mass-media. Este la fel ca in cazul femeii din Grecia din studiul de caz de la inceputul acestui capitol: in situatia sa, modul in care utiliza Facebook a facut-o sa-si piarda slujba, ceea ce a dus la si mai mult timp petrecut pe Facebook. Cu cat o obisnuinta devine mai puternica, cu atat viata se inrautateste si, prin urmare, cu atat evadarea in lumea monitorului devine mai atractiva.”

Up29072020

“Cercetarile au aratat aceleasi efecte si asupra oamenilor care au incercat sa nu se gandeasca la fumat, la amintiri emotionante tulburatoare, si asupra celor care se luptau  cu procesele de gandire negativa in depresie. Profesorul Daniel Wegner explica aceste lucruri folosind ‘teoria proceselor ironice’. Potrivit teoriei lui, iata ce se intampla atunci cand vreau sa opresc un gand repetitiv: mai intai, imi distrag atentia gandindu-ma in mod intentionat la altceva. In al doilea rand, si aici intervine ironia, mintea incepe un proces inconstient de monitorizare pentru a verifica daca ma mai gandesc la lucrul la care nu ar trebui sa ma mai gandesc. Problema apare atunci cand nu imi mai distrag atentia constient, iar procesul inconstient continua sa verifice gandul pe care incerc sa-l reprim. Daca vede orice care seamana chiar si vag cu tinta, declanseaza din nou gandul si ma invart intr-un cerc vicios in care analizez din nou gandul pe care incercam cu disperare sa-l uit.”

Up13082020

“Pe langa concentrarea pe schimbarile mici, am vazut cum obisnuintele sunt activate in mod automat de contextul in care ne aflam. Stim ca oamenii fac in fiecare zi zeci si zeci de alegeri cu privire la alimentatie si nu putem spera sa ne oprim si sa luam o decizie constienta, de fiecare data. Acest lucru este adevarat in special atunci cand ajungi acasa flamand, obosit si inca gandindu-te la serviciu – in acel moment, obisnuintele tale vor avea control deplin. Dar stiind asta, este posibil sa ajustezi mediul inconjurator astfel incat sa iti incurajeze obisnuintele sanatoase.

Mergi in bucatarie si priveste in jur: ce vezi? Primele alimente care iti sar in ochi sunt sanatoase sau nesanatoase? Pe masa ai un bol cu fructe proaspete sau cu snack-uri? Cat de mari sunt farfuriile din care mananci? Cat de multe alimente ai acumulat in dulap? Recipientele in care sunt depozitate sunt mari sau mici? Cercetarile au constat ca, atunci cand alimentele sunt depozitate in cutii mai mari, oamenii au tendinta sa manance mai mult, din cauza ‘presiunii stocului’ (pretul depozitatii). De asemenea, oamenii au tendinta sa manance mai mult din alimentele care sunt vizibile si aproape de ei. Mananca mai mult dintr-o farfurie mare fara sa-si dea seama, luandu-si spontan portii mai mari si consumand considerabil mai mult din mancarea pe care si-o servesc singuri. Acelasi lucru este adevarat si in ceea ce priveste bautura, oamenii band mai mult din paharele mai mari. Si, astfel, lista continua… oamenii mananca mai mult atunci cand pachetul este mai mare, cand ustensilele sunt mai mari si au linguri de servit mai mari. Aceste lucruri sugereaza ca exista o intreaga serie de schimbari de mediu care pot incuraja alimentatia sanatoasa.”

Up15082020

“Desi ideea ca Kekule s-a inspirat dintr-un vis a fost pusa la indoiala, este o poveste de creativitate care arata avantajele de a-ti relaxa mintea si subliniaza ceea ce psihologii au descoperit in multe studii: ca o minte care rataceste este asociata deseori cu o creativitate crescuta. Aceasta reflecta beneficiile gandirii abstracte si notiunea ca ideile mari apar la combinarea a doua concepte care inainte erau disparate. Din moment ce mintea care rataceste departe de obisnuinta are mai multe sanse sa gaseasca idei noi, are mai multe sanse de reusita si cand incearca sa le combine.

Nu exista exemplu mai bun de minte ratacitoare, jucausa si creativa decat aceea a unui copil. Daca te uiti la copii cum se joaca, ei pot sa ia orice obiect si sa-si imagineze acel lucru ca fiind altceva. Cutiile devin case, tuneluri sau copaci, in timp ce morcovii sunt nave spatiale, iar pantofii tai preferati – ghivece. Inca nu si-au format obisnuintele de gandire care sa le limiteze imaginatia, asa ca lucrurile nu sunt inca blocate intr-o categorie sau alta. Drept urmare, copiii actioneaza neavand multe dintre constrangerile si ingrijorarile care ii tulbura mereu pe adulti si au o inclinatie naturala spre scenariile contrafactuale sau ‘ce-ar fi daca’. Nu e nicio surpriza, asadar, ca pot fi extraordinari de creativi, fara ca macar sa stie sensul cuvantului.”

Up16082020

“Orice activitate pe care o efectuam pentru a ne spori fericirea, daca intr-un final devine rutina, curand ajunge sa fie inconstienta si neobservata. Imagineza-ti ca te auzi mormaind plictisit si monoton o mantra: ‘Sunt recunoscator persoanei iubite pentru dragostea sa, angajatorului meu pentru locul de munca…’ Intre timp, o parte din tine se intreaba ce o sa mananci la pranz si cat de mult o sa mai dureze toata absurditatea asta cu recunostinta. Chiar daca o repeti ani de zile, nu-ti va spori prea mult fericirea. Si totusi, este o consecinta naturala a formarii unei obisnuinte. Este acelasi motiv pentru care, daca vezi cel de-al o sutalea film cu super-eroi, e putin probabil sa mai fie la fel de captivant ca primul. Pentru unele obisnuinte, faptul ca devin automate si inconstiente nu conteaza; ba chiar e un bonus. In timp ce folosesc ata dentara, sunt fericit sa ratacesc cu mintea in alta parte. Dar exista o multime de alte activitati de rutina in cazul carora, desi vrem sa continuam sa le facem cu regularitate, nu vrem sa dispara scanteia.”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, click aici sau aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *