“In primii ani ai secolului in care traim eram la varsta la care orice persoana se gandeste la profesie si bani.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“In ultimul an al facultatii primisem un pont despre un interviu la Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti – CCIRMB. Intre timp, CCIRMB s-a scindat in doua: CCIR (Camera de Comert a Romaniei) si CCIMB (Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti).

Pe atunci, cu entuziasmul dat de varsta, am decis sa ma duc la interviu si sa dau ce am mai bun din mine. Inainte sa fac asta, mi-am facut un plan. Am studiat cum se face un CV si l-am facut ca la carte. Apoi am inceput sa ma documentez despre ce inseamna un interviu de angajare. Cum ma imbrac, cum apar in fata oamenilor, cum sa raspund, ce intrebari au o probabilitate ridicata sa mi se puna.

M-am pus in fata oglinzii si am raspuns fiecarei intrebari de pe lista facuta de mine. Cand am ajuns in fata angajatorului, m-am comportat perfect, pentru ca pregatisem interviul in detaliu.

Dupa ce am fost angajat, eram intrebat in mod frecvent de catre ceilalti angajati pe cine am ruda/cine m-a trimis acolo. Fusesem pe cont propriu de la inceput pana la final.

Exista un mare ‘insa’ pentru ce a urmat. Interviul in sine am fost capabil  sa il planific pana in cel mai mic detaliu, insa nu a fost de ajuns ca sa am succes ca angajat. Nu aveam cum sa planuiesc ce se va intampla dupa interviu, pentru ca nu aveam la ce sa ma raportez

Daca interviul a fost planificat si a fost ca un rol pe care l-am repetat pana a ajuns la perfectie, incepand cu prima zi de cand am fost angajat, am inceput sa pierd din capitalul de imagine castigat pana atunci. Nu stiam sa relationez cum trebuie, nu stiam sa-mi fac treaba cum trebuie, nu imi gaseam locul in structura respectiva. Era o diferenta mare intre ceea ce pozasem si ceea ce eram de fapt.

Desi munceam foarte mult, nu era de ajuns. Dupa un an am decis singur sa plec, desi in mod sigur mi s-ar fi aratat usa oricum.

Am avut norocul sa o iau de la zero intr-un domeniu total nou pentru mine, in calitate de consultant in programe de finantare la o firma micuta, dar ambitioasa. De ce zic ‘noroc’? Pentru ca noul loc de munca mi s-a potrivit ca o manusa.”

Up24062020

“INFP iubeste si valorizeaza tot ce respira pe planeta asta, atata tot ca ar trebui sa nu fuga mereu de ele.

Stilul aparent gentil si flexibil, care se muleaza pe nevoile celorlalti si pe exterior, deseori ascunde o nevoie interioara foarte intensa. INFP-ul deseori, prin idealizarea a ceea ce vrea, isi pune singur piedica in a-si atinge vreodata visul.

Nevoia nr.1 este sa se inteleaga mai bine pe sine.

Este vazut de ceilalti cateodata indecis, capabil de surprize majore (in functie de impuls), dar si de duritate din cand in cand.

Se vede pe sine exact asa cum e el, dar in mod constant aspira sa se imbunatateasca, sa devina o varianta mai buna a lui.

Lucreaza cel mai bine cand intentiile bune sunt valorate cum trebuie; cand poate sa isi puna in practica ceea ce gandeste; cand devine posibil sa fie un singuratic in multime.

Lucreaza prost sub presiunea timpilor limita si a stresului, in organizatii care pun in valoare procedurile impersonale.

Ca membru al unei echipe ofera o viziune complexa asupra celorlalti, cu o caldura sufleteasca deosebita si sprijin moral ascendent; aspira la armonie; de multe ori e un pericol la valorile echipei (nu respecta regulile).

Este un lider care incurajeaza creativitatea si participarea individuala, cauta decizii alese in mod democratic; crede in puterea motivarii si a feedback-ului pozitiv; poate fi diplomat cand vine vorba de feedback negativ.

Locul de munca ideal este locul unde sunt recunoscute nevoile individuale ale angajatilor; domeniul ar fi unul care are ca scop descoperirea potentialului uman sau care macar incurajeaza acest lucru; ar fi nevoie de putine proceduri de lucru, eventual un orar flexibil; remuneratia financiara nu este atat de importanta (trece pe planul secund).

Superiorul ideal apreciaza creativitatea, este flexibil, ii ofera timpul necesar ca sa isi faca sarcinile si ii ofera, de asemenea, incurajare in ceea ce face; il protejeza de cerintele ‘stupide’ ale companiei.

In relatii intelege si accepta comportamentul uman in formele-i diverse, chiar si comportamentul negativ; apreciaza relatiile lungi si, de obicei, este dureros si greu pentru el sa inceapa unele noi; este motivat puternic sa nu raneasca sau sa supere pe cel de langa el; cautarea partenerului ideal si a relatiei ideale poate fi combinata cu greutatea exprimarii propriilor sentimente.

Greseste atunci cand dorinta de a se impune este interpretata de ceilalti drept indiferenta.

Ia decizii deseori raspunzand la intrebarea: ‘Cum ma va afecta aceasta decizie pe mine?’; se poate gandi la multe optiuni (cateodata prea multe), astfel incat deciziile ii sunt deseori amanate.

Gandeste inainte de a actiona; urmareste idei si teorii care ii ofera posibilitatea de a se dezvolta ca persoana. Uneori este depasit de complexitatea subiectului la care se gandeste pana in punctul in care nu poate exprima logic ceea ce vrea.

Comunica cel mai bine verbal – fata in fata si in scris.

Este iritat de inflexibilitate, materialism, invadarea vietii private si de oamenii care vorbesc superior bazandu-se pe scara ierarhica dintre cei doi.

Irita pe altii prin lipsa de eficienta si de rezistenta la rutina, prin faptul ca se complace in greseli, ca nu isi respecta anumite promisiuni.

Ca parinte vrea sa fie o influenta delicata asupra copilului, are dorinta de a-i crea toate conditiile de dezvoltare de acasa, in acelasi timp vrea sa se dezvolte si in afara caminului, independent de el.

Timpul liber (de relaxare) si-l petrece deseori prin activitati care presupun efort fizic.

In conditii de stres devine total ineficient, nu se mai apuca de sarcini si nici nu le mai termina; isi lasa vocea interioara critica sa ii distruga increderea in sine, se retrage in visare (cu ochii deschisi), se precipita in actiuni negandite; fuge de ceilalti, deseori devine critic si nu mai crede in compromisuri.

Poate deveni mai eficient daca:

– Ar incepe ACUM sa faca ceea ce isi propune, fara amanari.

– Accepta ca idealul poate fi imperfect sau, cateodata, imposibil de atins.

– Ar acorda mai multa atentie ‘hartogariei’ si a documentatiei initiale, inainte de a se apuca de treaba.

Cariere potrivite: scriitor, consilier social, profesor, psiholog / psihiatru, muzician, teolog.

Stii ca esti INFP cand…

– Incurci circulatia din cauza ca te uiti lung la semafor si te gandesti cum ar fi traficul fara el.

– Te lovesti de un zid sau geam care apare de nicaieri.

– Studiezi un furnicar pentru minute bune si te intrebi cum ar fi sa fii o furnica.

– Intri intr-o camera si uiti de ce ai ajuns acolo; iti aduci aminte ca ai nevoie de altceva din alta camera si te indrepti intr-acolo doar ca sa iti aduci aminte ceea ce cautai initial si sa uiti ce faci… dincolo.

– Esti surprins de altii cand te uiti la un obiect aparent banal, cu un zambet imens pe fata si cu privirea fixa.

– Ti se atrage atentia ca porti sosete de culori diferite si nu intelegi cum de i se pare un lucru ciudat celuilalt.

– Te trezesti fixand pe cineva cu privirea si incercand sa-ti dai seama ce gandeste fara sa mai realizezi ce se petrece in jur.

– Incerci sa simti raspunsul la o problema de aritmetica, desi nu are nicio treaba cu empatia.

– Razi intr-o sala de teatru sau cinema atunci cand ABSOLUT NIMENI nu rade.

– Ai fi vrut sa fii un animal, pentru ca atunci ai fi facut orice ti-ai fi dorit, fara ca persoanele celelalte sa te ia la intrebari.

– Esti mai entuziasmat de o zi care abia incepe si in care nu ai niciun plan pe hartie, decat o zi in care stii ce ai de facut.

– Vrei sa gasesti ca ai ceva in comun cu fiecare persoana din jurul tau, indiferent de cat de diferita e, doar ca sa simti o conexiune puternica intre voi.

– Incerci sa uiti pe cineva stergandu-i numarul de telefon din agenda, dar il scrii pe o bucatica de hartie pe care o pui bine, ca masura de siguranta.

– Pleci din benzinarie fara sa platesti si cu furtunul inca atasat masinii tale.

– Toata lumea te claxoneaza la semafor fiindca ai uitat sa mai pleci, gandindu-te la complexitatea vietii si la potentialul uman din fiecare.

– Mananci fructele mai putin aratoase doar pentru ca nu e corect ca ele sa ramana ultimele.”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta,click aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *