“… De sute de ani, oamenii de pe Arr nu mai stiau ce este razboiul decat din manualele de istorie, din antice si infricosatoare marturii pastrate in muzee, biblioteci si filmoteci speciale si, fireste, din opere de arta, in care mai dainuia umbra tragica a acestui flagel, de neinteles pentru generatiile tinere de pe a cincea planeta a soarelui.”
Cartea o poti cumpara de aici sau de aici.
“Cel din urma razboi intercontinental devastase globul cu o inumana si dementiala ferocitate, prefacand metropole si teritorii vaste in gropi imense de cenusa radioactiva, iscand cutremure si izbucniri vulcanice, ca la inceput de era geologica.
Uragane de nisip argintiu si de lava verzuie acoperisera in numai cateva ore centre umane, altadata prospere si suprapopulate. Marile galbene tasnisera din matca lor ca niste fantani arteziene ale mortii… Si 40 de zile si 40 de nopti, ploi amestecate cu pulberi actinice cazusera asupra ogoarelor, plantatiilor si padurilor albastre, arzandu-le si pustiindu-le… Aproape toate vietuitoarele si aproape toti oamenii de pe Arr pierira atunci in mai putin de o saptamana. Vechile continente isi modificara relieful si clima si vreme de un deceniu si mai bine, peste globul lovit de dezastru se asternu o ceata neagra, opaca si deasa, ca un nesfarsit doliu aerian, sumbru si mut. Norii intunecati se tarau aproape de pamant, mistuind orice contur si orice miscare. Uneori exploziile vulcanilor, zgomotele uraganelor si ale surparilor de continente se auzeau ca niste indepartate gemete cosmice, inabusite.
Vazduhul ramanea cernit in tot timpul zilelor si noptilor planetare, numai la rasaritul si apusul lui MAG se facea caramiziu, cum e sangele multor vituitoare de pe Arr, devenind mlastina sangerie, ca un fel de simbol al milioanelor si milioanelor de vieti rapuse fara vina.
Din toata populata planetei nu mai ramasese in viata, dupa acest razboi – ultimul, de altfel, din istoria lui Arr – decat o mica parte dintre locuitorii sai, cateva specii de animale si plante care se aflasera la cei doi poli ai lui Arr, in cele doua statii mici si foarte indepartate, construite acolo pentru anumite cercetari si locuite de un grup restrans de savanti si tehnicieni, cu familiile lor.”
Up14072020
“Zeul purta o haina fara maneci, ca robii, dintr-o tesatura obisnuita de alge albastre. Le spuse, in limba lor suierata, moduland insa mult mai melodios sunetele:
– Ridicati-va si nu va temeti. Sunt Pluriobs, Cel-cu-multi-ochi, prietenul si sfatuitorul vostru.
Robii insa ramasera tot la pamant, murmurand imnurile invatate in cinstea noului Astru Violaceu si a Sferei Vii, numindu-l pe Pluriobs, ‘Fiul Fiintei Stralucitoare’ si ‘Zeul lor tanar’ si implorandu-l sa nu-i arda cu fulgerele ce-ar putea tasni din ochii sai divini. De asemenea, il rugara sa spuna mamei lui, Sferei Vii, sa nu-i ‘inghita’ ca pe moluste, ci sa-i crute.
– Sfera Vie nu a ‘inghitit’ nimic, dupa cum credeti voi, a grait atunci Pluriobs. Sfera Vie nu e o zeitate, ci un vehicul zburator, o nava sferica, un fel de locuinta a mea. Si nici eu nu sunt zeu. N-o sa va fac niciun rau.
Robii nu-l crezura la inceput. Din strabuni, cu totii stiau ca jertfele atinse de raza Sferei Vii se prefacusera intr-o clipa intr-un scrum auriu, in abur si in nimic. Asadar, Sfera Vie isi ‘devora’ victimele, desi Zeul nascut din ea ii placea sa spuna in termeni neintelesi ca le absoarbe inlauntrul ei, fara sa le faca niciun rau. Dar numai un singur tanar dintre cei o suta avu cutezanta sa dea glas gandurilor sale:
– Ar trebui sa ne socotim fericiti ca am fost alesi drept hrana si dar pentru zei. Totusi, nu inteleg de ce nu v-au mai placut molustele cafenii. Oare Sfera Vie are nevoie de vietile noastre? Si ce vieti va mai distruge dupa noi?
Pluriobs il asculta, fara sa se manie, apoi se indrepta cu fata spre Sfera Vie, murmurand ceva neinteles. Dupa un timp, din acel lacas zeiesc pornira o raza, apoi mai multe raze impletite, care cazura, ca niste curcubeie violete, aproape de stanca unde stateau cu totii. Se tesu astfel un al doilea pod. In urma, pe puntea de raze, se rostogoli iute un glob cenusiu, mare de tot, pana la picioarele robilor. Globul cenusiu se opri si, brusc, se desfacu in cinci fasii stralucitoare. Dinlauntrul lui aparura mormane de moluste cafenii, vii, broscute rosii, vii, flori si alge albastre proaspete, vii, – si, pe rand, aproape toate soiurile de vietati si daruri pe care triburile le jertfira Sferei. Printre robi trecu atunci o infiorare si ei se tanguira mai departe:
– Sfera Vie nu a primit ofrandele triburilor! plangeau ei. Vai noua, caci pe noi ne vrea Zeul! Zeul nu vrea aceste lucruri si bucate de pret! Fiul Sferei Vii doreste insasi viata noastra!
N-ati inteles nimic, spuse, suierand cu blandete, Pluriobs.”
Up16072020
“Strainul tacu si-l privi lung. Batranul incepu atunci sa planga si sa vorbeasca mai departe, iute, cu ochii larg deschisi, ca in vis:
– Si cum, in ce fel ne-am intors, ne intrebi, calatorule? Uita-te bine la fata noastra… nu e numai semnul… Ne-am intors slutiti in chip si indobitociti la minte… Nu mai suntem buni de nimic. Nu mai suntem in stare sa ne reconstruim orasele si asezarile macinate de timp… Nu mai avem vointa, nici incredere in noi… Singurul lucru pe care il mai putem face e sa plivim si sa cultivam cateva ogoare de ‘Solaria’, sa-i hranim pe copii si sa ne imbatam seara, ca sa ne simtim fericiti macar un ceas si sa ne uitam soarta. Daca acum, azi, intr-o clipa, stim sa judecam, sa gandim, sa deosebim libertatea de robie si frumusetea de slutire, fii sigur ca a doua zi vom uita din nou ce e adevarul. Caci asta e urmarea groaznicei schingiuiri la care am fost supusi: uitarea, prostirea noastra… Si copiii se vor schimba cand vor fi maturi. Cat sunt nevarstnici, sunt oameni fericiti si liberi… apoi… apoi e groaznic ce-i asteapta…
– Bunicule, il intrerupse baiatul, de ce vorbesti asa ciudat? Niciodata n-ai vorbit asa de lung si de trist. Ce ai? Esti bolnav? Vrei sa-ti aduc vin de Solaria, sa te inveselesti?
– Nu are nimic, copile, zambi cu blandete strainul. Eu, l-am silit sa spuna ce ascunde, fara ca el sa fie pe deplin constient, in strafundurile cugetului sau. Maine are sa uite tot, ca de obicei, dupa cum el insusi spune.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici sau aici.