“Scriu randurile de fata intr-un sat din Tirol. In fiecare dimineata ma trezeste sunetul confuz al talangilor de la gatul vacilor, apoi aud tusitul tractoarelor, care pornesc la arat. Duminica, clopotele bat viguros, iar aerul tremura in jurul lor. Patul din camera de pensiune, pe care am inchiriat-o pe mai multe saptamani, miroase proaspat a flori de tei. Hangita de la crasma satului este blonda, are lemnele pregatite pentru foc si o cheama Susi. Vantul adie caldut. Carari incantatoare se impletesc, urcand spre inaltimile muntilor. Seara, privind peisajul prin ochiurile de geam, poti savura rachiu de gentiana si galuste cu slanina. Conversatia localnicilor, in dialectullor gutural, iti transmite senzatia de tihna. Se spune ca niste straini, se pare francezi, au cumparat candva o frumoasa casa din piatra, acum o ruina, aflata la capatul ulitei principale, dar, slava cerului, nu au ramas mult acolo. Fiecare detaliu din acest tinut e pasnic, nimic nu-i tulbura linistea sufleteasca, pana si gramezile de balegar de langa curti sunt idilice. Si care este explicatia? Foarte simplu: aici nimeni nu a mai gandit nimic, de cand lumea.
Comparati cu viata nesanatoasa dintr-un oras mare! In loc de talangi se aude claxonul automobilelor, aerul are gust de benzina, chelnerita de la localul din colt are sanii plati si nu o cheama Susi, ci Yvonne. Oamenii gandesc, gandesc, gandesc – fara pauza; iti dai seama dupa fetele lor, in metrou. Si de ce oare nu pot inceta cu nefericirea asta? Din nou e foarte simplu de raspuns: la sat oamenii raman intre ei, la oras se produce un amestec total. The city is the place where strangers meet, scria sociologul american Richard Sennett. Orasul este locul unde se intalnesc intre ei oameni straini.”
Up03102020
“Dupa cum se stie, specia dominanta a planetei noastre este alcatuita din bipede, cu mers vertical, fara aripi si pene, care au la picioare unghii plate. Un individ de pe Marte, care ar binevoi sa tina sub observatie un timp aceste creaturi bizare, ar descoperi curand ca isi petrec o buna parte din viata miscand grabit maxilarele in sus si in jos. Incontestabil este ca bipedele produc astfel oscilatii atmosferice. Ramane doar intrebarea in ce scop o fac: Hranire? Inmultire? Agresiune? Dupa studii epuizante si experimente periculoase la fata locului, ne putem astepta ca individul de pe Marte va ajunge candva la raspunsul corect. In esenta, miscarile barbiei indeplinesc functia de a impiedica activitatea creierului. Cel care asculta, se intelege, in loc sa vorbeasa, afla uneori noutati. In acest proces pot sa apara ganduri, iar asta nu trebuie neaparat sa se intample.”
Up04102020
“Dar inca nu este totul pierdut. Din fluxul de stiri pe scurt aflam ca, in vreme ce numarul de analfabeti din lumea a treia scade in mod regretabil, in bogata lume occidentala se raspandeste un nou fenomen – analfabetismul functional. Tot mai multi oameni stiu in principiu sa citeasca si sa scrie, dar asta nu le foloseste la nimic. Cu alte cuvinte, nu sunt in stare sa se descurce cu texte dificile, unde prin ‘dificil’ se intelege si un articol publicat intr-o revista ilustrata. Ei nu mai inteleg stirile difuzate la radio. Studiaza prospectele medicamentelor si vad doar calupuri de cuvinte confuze. Nu sunt in stare sa raspunda cu un refuz scris la o instiintare oficiala. Nu sunt prosti, defel, dar pentru ei, lumea – care si-a pierdut tot mai mult limpezimea – pare un labirint fara iesire. Din punctul de vedere al necugetarii este imbucurator ca raspandirea analfabetismului functional nu este combatuta cu prea mult zel. Lingvistii prevad ca societatea s-ar putea imparti in doua clase: cu ‘pricepere la text’ si cu ‘nepricepere la text’. Primii au acces la informatie, iar pe ceilalti ii mananca lupii. Numarul analfabetilor functionali din Germania este estimat la patru milioane, doar la Berlin fiind o suta saizeci si patru de mii, din cate se pare.
Lehamitea de lectura se raspandeste pe nesimtite, dar exista si o latura vizibila a fenomenului: in spatiul public apar tot mai multe indicatoare cu desene, asa-numitele pictograme. Inutil sa polemizam daca este cauza sau efectul analfabetismului cultural. Sa fie oare menite sa usureze viata celor pentru care cititul ramane o taina, sau sa dezobisnuiasca restul populatiei de buchiseala?”
Up05102020
“In acest punct trebuie sa rostesc un cuvant serios despre America. Da, continentul de peste ocean a avut de la inceput un potential catastrofic, nu incape discutie. Atacul terorist de la 11 septembrie s-a dovedit insa ca o scanteie care a declansat explozia, iar acum ne zboara in jurul urechilor o incarcatura compacta de constiinta a misiunii. Ca buni europeni de vita veche, suntem desigur de acord ca-i detestam profund pe americani. Pe nepusa masa, flacaii isi iau in serios sloganul cum ca vor sa dea lumii siguranta necesara pentru instaurarea democratiei. Fara niciun respect fata de alte culturi, isi trimit soldatii peste mari; in al Doilea Razboi Mondial, calatoria inarmata i-a purtat in Asia si in Europa si astazi viziteaza peninsula araba. Yankeii au ocupat Iraqul dupa o lovitura rapida, iar acum seamana de acolo haosul lor liberal. Aceasta forma de imperialism nu are pereche in istorie. Americanilor le-ar conveni sa vopseasca tot globul in Stars and Stripes. Pana in vagaunile muntilor Hindukush si-ar dori acesti apostoli inarmati sa-si raspandeasca democratia si economia lor de piata, ca pe o evanghelie, desi nu i-a rugat nimeni s-o faca.”
Disponibila pentru imprumut.