“Acuzatia de antisemitism planeaza de la bun inceput pe orice initiativa de a repune in circulatie acuzatiile aduse evreilor de lumea romaneasca de odinioara, acuzatii pe care Nicolae Iorga le-a documentat totusi cu atata acribie. Subsemnatul a considerat ca nu ar fi momentul potrivit pentru a spune pe nume chiar tuturor lucrurilor. In mod evident, pacatele evreilor descrise in documentele citate de Nicolae Iorga apartin unor vremuri ‘revolute’, ‘barbare’. Concluzia aceasta, pe care o propun cititorilor, mi-a fost intarita deunazi de o lucrare exceptionala dedicata la nivel planetar ‘chestiunii evreiesti’: Secolul Evreiesc, a evreului Yuri Slezkine, aparuta initial sub titlul The Jewish Century, la Princeton University Press, new Jersey in 2004.
Cartea o poti cumpara de aici.
Este impresionanta franchetea si luciditatea cu care autorul isi asuma, ca evreu, toate tarele si pacatele pe care evreii le-au exhibat de-a lungul secolelor de istorie strabatute de ei cu o vointa de a supravietui coplesitoare! Prezentand cititorilor o documentare impresionanta, dar si o usurinta cuceritoare in a corela informatiile, brodand ipoteze si concluzii pe cat de argumentate, pe atat de neasteptate, autorul evreu demonsteaza legatura cauza-efect care exista intre modul de viata practicat de evrei si defectele, dar si abilitatile de comportament pe care le-a generat nomadismul!… Am fost surprins sa constat ca autorul are motive serioase sa-i considere pe evrei un popor nomad.De capul meu n-as fi zis una ca asta. Mitul evreului ratacitor, de unul singur sau in grupuri mici, al familiei, nu as fi zis ca inseamna nomadism. Yuri Slezkine merge mai departe si da un contur precis unei tipologii umane atotcuprinzatoare la nivel etnologic. Conform autorului american, in totalitatea lor popoarele lumii s-ar deosebi unele de altele grupandu-se totusi in numai doua mari clase: popoare nomade si popoare statornice, pe care, cu termeni adhoc propusi, le numeste popoare ‘apolliniene’ si popoare ‘mercuriene’.
Primii ar fi popoare de tarani si militari, dedicati pastrarii si dezvoltarii unui spatiu determinat, fetisizat si idealizat ca patrie, ca bastina, ca ‘vatra’. Ceilalti ar fi persoane care mijlocesc, colporteaza, se angajeaza mereu in relatii, ‘socializeaza’ usor si sistematic, se descurca apeland mai degraba la inventivitate decat la forta, sunt obligati sa nu dea pre multi bani pe onoare si demnitate, care, de cele mai multe ori ‘costa’, te impiedica sa fii eficient… Nomazii, singuratici si stingheri, sunt persoane vulnerabile si ratacitoare, de regula supuse unor persecutii si marginalizari. ‘Refuza lupta’, spune Slezkine. Evreii, ca popor mercurian, au dezvoltat un mod de comportament al carui scop urmarit a fost supravietuirea, evitarea extinctiei. Rezultatul a depasit asteptarile: suprematia mondiala la care au ajuns si pe care autorul, spre deosebire de ceilalti publicisti evrei, nu o escamoteaza, nu face din ea un secret, ci o recunoaste cu o satisfactie retinuta, accesibila pentru cititori.
Spre mirarea mea, autorul stabileste la tot pasul paralele si asemanari intre evrei si tigani, alt popor nomad bine cunoscut. Cu deosebirea ca strategiile imaginate de cele doua popoare, pe cat de asemanatoare sunt in anumite privinte, pe atat de tare se deosebesc in altele, cele mai importante. In final, strategiile imaginate si practicate de evrei le-au adus un maxim de castig de cauza: secolul al XX-lea este ‘secolul evreiesc’, al suprematiei evreiesti, nu se sfieste s-o spuna deschis autorul! Vorbeste acesta chiar de o ‘iudaizare’ a planetei, in sensul ca strategiile si tehnicile de comportament iudaic au inceput sa fie copiate de ceilalti, inclusiv de ‘apollinieni’, tentatia de a domina pe ceilalti fiind tot mai larg raspandita in lumea moderna!…”
Ion Coja
Up29102020
“O mare schimbare naprasnica veni din anexarea de catre Austria a partilor Moldovei-de-Sus, asa-numita Bucovina. In acele tinuturi ale Cernautului si Campulungului, la care se adusesera parti din ale Hotinului si Sucevei, nu erau inaintea asezarii stapanirii imparatesti decat 206 familii, cu 986 capete, iar in timpul razboiului ruso-turc din 1769-74 numarul crescu pana la 298 de familii, cu 1346 capete. Statistica, facuta dupa 1775, gaseste doar 526 de evrei; In Siret erau de tot putini, ‘cativa’, spun actele oficiale. La 1775 insa, ajunsesera a fi, prin scurgerea din Galitia, 780-800 de familii. Cel dintai guvernator al terii, generalul Enzenberg, constata ca ei se indeletnicesc in randul intai cu carciumaritul, cu vin, holerca si bere, avand si velnite, apoi cu arendarea de mosii, ca acel Mosco care, impotriva altui evreu, tinu, venind din Hotin, la 1774, Cruglicul, din raia; de adevarati negustori, de meseriasi, nu se vorbeste nimic, ci numai ca, ‘inmultindu-se mai tare ca tiganii’, ‘au acaparat, tot negotul si mestesugul, mai ales in Suceava, Siret si Cernauti; unde totusi Boscovich, pe la 1770, desi aminteste de multi evrei (molti Ebrei), recunoaste ‘ca cea mai mare parte din locuitori sunt crestini ortodocsi’. De altfel, numarul total al mestesugarilor la 1783 inca era numai de 103. Sunt, spune generalul, ‘neamul cel mai de-a dreptul stricat, dedat trandaviei; se hraneste, fara a fi prea mult suparat, din sudoarea crestinilor muncitori’. O comisiune, care functiona in 1781, arata ca ‘aici in tara evreii obisnuiesc a cumpara taranului dinainte puiul in ou, mierea in floare si mielul in pantecele mamei, pe un pret mic, si prin aceasta camata a suge cu totul pe locuitori si a-i aduce la saracie, asa incat, taranii impovarati, astfel de datorii si pentru viitor, nu afla alt mijloc de mantuire decat sa fuga din tara; cu acest chip evreii dau aici prilej de emigratie si sunt deci primejdiosi poporatiei si agriculturii. Evreii de aici se hranesc mai mult cu carciumele si dau prilej poporului sa bea si sa se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftina, betiile s-ar mai opri, inselatoria in negotul cu marfurile ar inceta, pretul arenzilor ar scadea si satele s-ar pastra’.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.