“In munti, intr-o casuta de lemn aflata intr-o lume verde, acasa, de unde privesc departe in vale prin geamul de catre apus, iata-ma hotarat sa scriu despre transformarea vietii mele si despre cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Chiar acum e soare si inunda camera de lumina, miroase-n casa a iarba verde proaspat cosita si-a cafea. Undeva stiu ca esti tu, nu stiu unde si cand, dar stiu ca citesti aceste randuri. Ne separa doar timpul, caci spatiul dintre noi, dintre scriitor si cititor, e totusi o linie dreapta. Din cauza acestei linii drepte s-ar putea sa te sui in masina si sa pornesti pe urmele mele, pe drumul pe care il voi prezenta in cele ce urmeaza, dar cine oare sa stie cati o vor face? Pentru a evita placeri prea mari ori surprize mici, care deopotriva nu fac musai bine, voi boteza cu nume fictive, dar in parte potrivite, personajele reale prezentate in aceasta carte. Asadar, cam aceasta este povestea pe care am trait-o in ultimii doi ani: …” (Va urma)
Up30102020
“Dupa ce am schimbat mai multe locuri de munca si tot felul de afaceri, peste toate celelalte experiente traite, am ramas cu multe lectii invatate si o mare convingere: mereu am ajuns la mai bine! Toate s-au rezolvat ca si cum cineva, acolo sus, mult mai sus de Tarina, are grija de mine. Atunci cand am lasat loc, am plecat gasind altceva mai bun. Atunci cand mi-a fost teama de schimbare si n-am indraznit, am asistat pasiv la trecerea vremii, ramanand ca un neajutorat, in locul din care, in sufletul meu, voiam sa plec. Cu timpul, am invatat ca toate se rezolva si se aliniaza, daca am curaj, intelepciune si rabdare. Iar intoarcerea la sat, la simplitate, la vremurile copilariei, la timp liber, a fost si este cea mai minunata experienta pentru mine, dintre toate cele prin care am trecut pana acum, ca om matur.
Am inceput sa realizez, inca pe cand ma aflam in Londra, cat de rupt am fost de fapt de natura din care am venit si de sufletul meu in ultimii cincisprezece ani petrecuti prin orase, alegand doar din prisma mintii si logicii si, desigur, a sfaturilor celor dragi. Am facut scoli, am devenit profesor, am devenit sef, am devenit patron, am facut si bani destui, am tot crescut, din mai multe puncte de vedere, Astfel, ramanerea mea in mijlocul naturii, nu stiu pentru cat timp, dar sigur pentru o vreme lunga sau pentru totdeauna, a fost o chemare mai de demult. Insa pe vremea aceea, de cate ori imi zvacnea inima catre acest stil de viata, incuiam repede gandul intr-o cutie a mintii si o lasam acolo sa bata, ca doar de aceea credeam ca e inima, sa bata si atata.
Acum, cu picioarele goale in iarba umeda a diminetii, care creste in cantece de pasarele, privesc muntele de peste vale si cerul senin de peste el si inteleg ca logica mintii nu functioneaza pe aceeasi frecventa cu logica inimii tot timpul, insa cred ca aici, in acest loc minunat din Apuseni, le-am aliniat. O persoana foarte draga chiar imi spunea ca mie mi se intampla repede tot ceea ce imi doresc si da, daca privesc in urma, cam asa a fost tot timpul, dar cred ca asta se datoreaza faptului ca am facut mereu pasi catre visurile mele si n-am stat sa astept sa cada ceva din cer sau ca cineva sa vina sa imi rezolve problemele. Iar acum, descoperind posibilitatea de a-mi asculta sufletul, am trecut la un nivel superior (din punctul meu de vedere) de constiinta si trai, chiar si aici, intr-un catun de munte.”
Up02112020
“Ai baut vreodata cateva paharele de palinca unul dupa celalalt? Ai simtit cum te ameteste? Ai fumat vreodata o tigara dupa o pauza indelungata de fumat? Ai simtit starea imediata de rau?Ei bine, asa functioneaza si altele, care nu neaparat sunt lucruri care-ti intra in corp, bune si rele, ci iti intra in minte si iti modifica starea.
Mai vin unii si spun:
– Daca nu mai beau alcool, nu mai fumez, nu mai mananc ceea ce imi place, pentru ce sa mai traiesc?
Acestea sunt si ele fericiri, in lipsa de altele, dar sunt tot atat de departe de sens, incat ne fura bucuriile naturale, sanatatea, conexiunile vii. Daca ajungi sa traiesti doar ca sa mananci, sa bei alcool si sa fumezi, cred ca te afli intr-o etapa trista si lipsita de sens a vietii tale. Cred ca un echilibru in toate si postul ar rezolva problemele mintii care duc omul in aceasta directie.
Mai toti amatorii de iesiri la iarba verde trec mai intai pe la supermarket dupa carne de gratar, sucuri acidulate si alcool, pentru ca asta inteleg ei prin ‘iesirea in natura’; insa e atat de departe de natura aceasta forma de socializare, mai lejera alaturi de o sticla cu alcool, la fel ca si gatitul pe aragaz. Una e sa gatesti pe foc de lemne, legume pe care le-ai privit crescand, le-ai ingrijit, le-ai udat, le-ai cules, le-ai curatat, le-ai spalat, ca intr-o ceremonie, apoi, la final, iti pare firesc sa multumesti divinitatii pentru ceea ce ai primit, sa mananci in liniste, dorind sa iti pastrezi atentia concentrata pe gusturi, pe proces, iar alta e sa te asezi in fata televizorului si sa mesteci in mod inconstient ceva gatit in graba, de la supermarket.
Cam asa e si cu venitul in mijlocul naturii cu bautura, cu mancare gatita rapid, fara creativitate, fara constructie, indiferent ca ne referim la practic sau la spiritual.
Oamenii, in special la oras, de multe ori simt nevoia unei spalari de tot si de toate cele rele, dar, de fapt asa ar trebui sa traiasca permanent, nu sa o faca din cand in cand. Cum e mai bine? Sa nu bei deloc alcool, sau sa bei mult, apoi sa faci o pauza o zi pe saptamana? Oare alcoolul a fost lasat pe lume pentru sanatatea fiintelor, sau apa? Care apa? Cea de pe rafturile magazinelor si cea care le vine prin tevi ruginite, sau cea limpede si vie, de izvor? Se spune ca apa este primul medicament. E in regula sa fii stresat cinci-sase zile lucratoare, apoi sa te odihnesti in weekend? E destul? Ori n-ar trebui sa duci o viata armonioasa in fiecare zi?”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.