“Deci cand a venit in biroul meu sperand ca eu ii voi salva casnicia facandu-l pe Lucas sa se schimbe, primul pas pe care l-am facut a fost sa-i prezint Secretul nr. 1: Cunoaste-ti sotul. Intelege-i adevarata natura – si apoi foloseste aceste informatii in avantajul tau.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Barbatii au nevoie sa simta ca sotia are grija de ei? O, nu, veti spune tu si sotul tau. Un barbat vrea sa fie el cel care are grija de familia lui. El nu este partenerul slab care are nevoie de cineva care sa aiba grija de el! Ei bine, da si nu. Da, barbatii vor sa-si rasfete sotiile si sa detina controlul (asa cum voi explica ulterior in acest capitol), dar nu se poate nega faptul ca multi dintre ei au de asemenea o nevoie puternica de a fi ingrijiti de sotiile lor. Daca barbatii nu ar vrea ca sa aiba cineva grija de ei, nu le-am auzi atat de des pe femei spunand: ‘E ca un copil cand se imbolnaveste’ si ‘Se poarta de parca as fi mama lui si ii voi face toate poftele’ si ‘Uneori simt ca si cum sotul meu mi-ar fi al treilea (sau al patrulea, sau al cincilea) copil.’ Suna cunoscut? Majoritatea barbatilor au momente cand isi exprima dependenta de o imagine a mamei si dorinta de a avea cineva grija de ei. Este ceva obisnuit si natural la barbati.
Marturisesc ca si eu am asemenea nevoi uneori. De obicei lucrez pana tarziu marti seara, pana dupa ora 20:00. Deoarece nu am timp sa iau cina pana ajung acasa, sper in secret ca atunci cand ajung acasa dupa o zi lunga, sotia mea mai pastreaza ceva incalzit pentru mine. Cel mai adesea, marti seara la mine acasa se comanda pizza. Cand Susan se gandeste sa incalzeasca cuptorul si sa puna cateva felii de pizza la incalzit inainte ca eu sa ajunga acasa, simt ca are grija de mine. Nu vorbesc despre un proces intelectualizat; este ceva instinctual.
Daca un barbat are nevoie ca sotia lui sa aiba grija de el si ea nu intelege acest lucru, il evita ori respinge, sau refuza sa-i raspunda in vreun fel, el va avea un sentiment de pierdere sau nefericire – chiar daca nu-si va da seama exact de ce. Pe undeva, psihicul lui are nevoie sa stie ca sotia lui doreste sa faca ceva pentru a-i face viata mai usoara.
Educatie sau tendinta innascuta?
Stiu, stiu. Ai absoluta dreptate sa te intrebi in acest punct: ‘Dar cum ramane cu mine?’ Sunt sigur ca si tu ai fi fericita sa ai sosete curate fara a trebui sa speli rufele, asa ca te intrebi de ce nu face si sotul tau la fel pentru a veni in intampinarea nevoilor tale.
Bineinteles ca si el trebuie sa aiba grija de nevoile tale, dar un barbat, mai mult decat o femeie, are nevoie sa i se arate cum sa faca acest lucru prin exemplul partenerei lui – si aceasta se petrece atat datorita educatiei pe care o primeste, cat si a naturii sale masculine.
Majoritatea barbatilor sunt crescuti de femei care au grija de nevoile lor domestice. Ei cresc asteptandu-se la acest gen de ingrijire din partea femeilor care ii iubesc. Majoritatea barbatilor cu care lucrez vorbesc despre mama lor ca fiind persoana care a avut cel mai mult grija de ei in copilarie; putini dintre acesti barbati au fost incurajati in timpul copilariei si adolescentei sa fie cei care sa poarte de grija altora.
‘Dar stai putin!’, spui tu. ‘Si fetele sunt crescute de femei, si lor le spalau mamele lor sosetele. Asa ca de ce nu ar cauta si ele la varsta adulta acelasi gen de ingrijire si atentie din partea partenerilor lor?’ Buna intrebare si un raspuns adecvat arata spre estrogen. Sunt dovezi ca femeile sunt cele care au mai mult de daruit din punct de vedere emotional. Intr-un studiu, fetitele nascute de o zi au reactionat mult mai puternic decat baietii la auzul unei fiinte umane in suferinta. Fetitele nascute de o saptamana, dar nu si baietii, puteau distinge plansul unui prunc de alte sunete, iar cele de patru luni, si nu baieteii, pot distinge fotografii ale celor pe care ii cunosc de fotografii ale celor pe care nu ii cunosc. Nu pot sa cred ca acesti bebelusi au ‘invatat’ sa joace rolul sexelor din prima zi a vietii lor. Cred ca diferenta este innascuta.
Pe masura ce cresc, fetitele au de cinci ori mai mult tendinta de a se juca cu papusi si o mare parte din imaginatia lor se indreapta spre a avea grija de ‘copilul’ lor. Compara acest lucru cu modul in care se joaca baieteii cu figurinele lor de actiune si sunt sigur ca vei fi de acord ca este mult mai natural pentru fetite sa poarte cuiva de grija.
Aceste descoperiri si altele similare imi arata ca inca de la nastere, femeile au un simt al intuitiei mai dezvoltat – ele sunt inzestrate sa citeasca sentimentele si gandurile altora, sa detecteze repere emotionale si sa raspunda intr-un mod adecvat. Pana in urma cu doua generatii, majoritatea femeilor faceau cariera in invatamant sau domeniul sanitar – doua profesii in care se poate oferi foarte mult. Unii spun ca femeile graviteaza spre aceste tipuri de cariera care sunt extensii ale rolului de mama; altii spun ca femeile au fost indrumate catre aceste domenii. Oricum ar fi, exista o puternica istorie culturala si sociala in spatele rolului femeii de a avea grija de altii.
Pentru o femeie care este fericita in casnicie, nu conteaza cu adevarat daca genul de conflict cine-are-grija-de-casa se datoreaza caracteristicilor innascute sau educatiei primite. Ce conteaza este daca barbatul simte puternic nevoia ca sotia lui sa aiba grija de el. Face parte din natura lui sa aiba nevoie de o sotie care sa vrea sa-i spele sosetele, sa-i ia temperatura cand este bolnav, sa-i aline durerea si da, sa se poarte cu el precum cu un bebelus daca are nevoie de atentie exclusiva? Daca asa este, atunci va fi necesar ca sotia lui sa vina in intampinarea acestei nevoi fara a simti resentimente, daca vrea sa aiba o casnicie fericita.
Afectiunea pe care o daruiesti, o primesti inapoi.
Daca reactia ta instinctuala la ideea ca barbatul tau are nevoie ca tu sa ai grija de el este negativa, deoarece simti ca munca pe care o realizati este inegala, recunosc ca in anumite zile, o replica de genul ‘Ai si tu doua maini, spala-ti singur sosetele murdare’ este perfect legitima. Dar in acelasi timp, trebuie sa te rog sa privesti cu atentie la ceea ce numesti ‘munca inegala’. Chiar impartiti sarcinile in mod egal? Faci tu munca ‘tipica’ a unui barbat in jurul casei – munca in curte, reparatiile masinii, repararea instalatiei electrice si sanitare si altele de acest gen? Desi sunt familii in care femeia isi asuma aceasta responsabilitate, totusi majoritatea barbatilor inca privesc aceasta sarcina ca revenindu-le lor. Femeile care au o casnicie fericita stiu ca tinerea unei evidente mentale a cine-ce-si-cand-face nu ajuta cu nimic la imbunatatirea calitatii casniciei. In schimb, ele se focalizeaza supra modului in care barbatul si femeia se pot potenta reciproc.
Din experienta mea clinica, am descoperit ca aceasta nevoie a barbatilor de a simti ca li se poarta de grija se centreaza de obicei in jurul unor aspecte domestice. Barbatii nu spun: ‘Hmmm, ma enerveaza ca sotia mea nu-mi schimba niciodata uleiul la masina’ sau ‘Oare de ce sotia mea nu tunde niciodata iarba?’ sau ‘De ce nu poate sa castige sotia mea mai multi bani decat mine si sa-si asume responsabilitatea de a sustine financiar familia?’ Dar se poate ca ei sa spuna ‘Ce bine ca am sosete curate fara a trebui sa le spal eu’, sau ‘Uau, ma bucur ca te-ai gandit sa-mi cumperi inghetata preferata.’ Nu este vorba aici doar de impartirea sarcinilor; acesta este genul de lucruri care il implinesc pe un barbat si il fac sa se simta fericit si multumit in casnicie.”
Up24122020
“Majoritatea barbatilor si femeilor isi gestioneaza furia intr-un mod diferit. Cand femeile sunt suparate, ele tind sa se deschida emotional si verbal. Cercetarile au aratat ca atunci cand sunt stresate, femeile sunt mai dispuse sa se indrepte spre cei din jurul lor si sa stabileasca o legatura emotionala cu acestia ca modalitate de a gestiona tensiunile in crestere. Acest instinct de genul ‘apara si protejeaza’ pune accentul pe a impartasi sentimente si cuvinte. Este o modalitate valida si eficienta de a gestiona conflictele – doar daca acel conflict nu are loc cu un barbat tipic, cu o mentalitate de luptator. Un barbat tinde sa raspunda la stres printr-o reactie de genul ‘lupta sau fugi’: el simte o crestere a pulsului si tensiunii sanguine si reactioneaza la situatii incarcate emotional inchizandu-se fata de comunicarea verbala si ascutindu-si focalizarea vizuala si mentala. Cu alte cuvinte, isi pierde abilitatile de comunicare.
Cand barbatii simt ca se apropie un conflict, trupul lor trimite semnale catre centrul de alarma din creier, amigdala, care este responsabila pentru angajarea in reactia de genul lupta sau fugi. Cand acest organ din creier, in forma de migdala, se activeaza, el face ca gandirea rationala sa devina dificila si toate abilitatile, cu exceptia celor de rezolvare a problemelor, se prabusesc. Bineinteles, amigdala este foarte buna cand il determina pe un barbat sa se arunce intr-un incendiu pentru a-si salva familia, dar nu este chiar atat de buna in a-l ajuta sa-si demonstreze amestecul complex de sentimente atunci cand sotia il trateaza cu o tacere rece pentru ca el a uitat sa o intrebe cum a fost importantul ei interviu. Nu uita ca el este bun in a-si arata sentimentele prin fapte, dar poate fi mai putin capabil sa le descrie prin cuvinte. Legaturile mai putin puternice intre cele doua parti ale creierului sau fac sa-i fie greu sa-si determine creierul stang verbal sa vorbeasca despre ce se petrece in creierul drept emotional. Acest aspect poate face ca metoda femeii de a rezolva conflictele prin verbalizare sa-i fie cu totul straina. El are nevoie ca sotia lui sa-i arate, sa-l ghideze si sa-l invete cum sa abordeze o disputa intr-un mod care sa aiba rezultate pozitive pentru amandoi.
Sa luam ca exemplu un caz care poate parea simplu la prima vedere, dar care detine potential exploziv pentru ca implica ingrijirea copiilor, prioritati, sentimente neintelese si chiar aspecte legate de cine conduce in casnicie.
In aceasta casnicie ipotetica, Jennie isi iubeste sotul, Jim, dar inca nu a invatat cum sa-si foloseasca abilitatile superioare de a asculta si a empatiza pentru a intelege punctul de vedere masculin si a obtine de la sotul ei ceea ce-si doreste. In schimb, ea apasa pe toate butoanele gresite si in curand incepe razboiul.
Sa spunem ca Jim se intoarce tarziu de la serviciu, chiar daca stie ca Jennie are nevoie ca el sa-l supravegheze pe fiul lor Jason, pentru a putea merge la cursul de seara. Jennie ii arunca lui Jim o privire fioroasa in timp ce trece grabita pe langa el, spunand: ‘Stii cat de greu imi este sa muncesc toata ziua si apoi sa merg la aceste cursuri! Puteai si tu sa vii acasa macar o data la timp! Chiar e asa de greu? Numai la tine te gandesti!’
Jennie are dreptate sa fie furioasa si ii spune lui Jim exact ce simte. Din punctul ei de vedere, sotul ei este egoist – nu-i ia nevoile in serios si ea ii spune acest lucru.
Dar ce nu stie Jennie, deoarece ea a facut o miscare ofensiva care a insemnat ‘adopta pozitia de lupta’, inainte ca Jim sa aiba posibilitatea sa se explice, este ca Jim a avut pana in drum spre casa; si-a uitat telefomul la serviciu, fiind grabit sa plece mai repede acasa si se simte cumplit fiindca ea va intarzia la curs. Din nefericire, ea probabil nu va sti niciodata care au fost intentiile lui Jim, deoarece odata ce un barbat este atacat, incapacitatea lui de a explica sau de a se exprima ii lasa trei alternative ineficiente, dar tipic masculine: (1) analiza, (2) atacul sau (3) retragerea.
Barbatii nu sunt nascuti sau crescuti pentru a reactiona intr-un mod sensibil. Ei sunt construiti si apoi educati sa gaseasca raspunsuri prin analiza logica si nu prin emotii. Cand se confrunta cu informatii contradictorii, adesea prima lor reactie este sa intrebe: cum se poate rezolva aceasta problema intr-un mod rational si logic? Acest aspect ii face sa fie foarte buni la rezolvarea problemelor.
Dimpotriva, daca se confrunta cu acelasi conflict, o femeie este mai predispusa sa se lase cuprinsa de reactia ei emotionala imediata care o impinge sa se focalizeze asupra sentimentelor ei si mai putin asupra evidentelor obiective. Aceasta este o abilitate care ii este de mare folos in multe aspecte ale relatiei ei cu ceilalti si ea vrea ca sotul ei sa abordeze situatia in acelasi mod. Dar el nu o va face.
Deci Jim va pierde din vedere cauza emotionala a nemultumirii sotiei sale si in schimb va incerca sa se apere intr-un mod foarte obiectiv impotriva acestor acuzatii neadevarate. Folosindu-si simtul dezvoltat al ratiunii, el ar putea spune: ‘Hei, Jennie, dar nu fac asta tot timpul; am venit acasa la timp de multe ori inainte. Si cand spui ca ma gandesc doar la mine, nu este adevarat, pentru ca muncesc suplimentar de trei ori pe saptamana, pentru ca tu sa poti avea in fiecare an vacanta pe care ti-o doresti. Sau in acea zi, vara trecuta, cand ti-am cumparat acel ceas frumos. La cine ma gandeam atunci?’
Bravo Jim! Ti-ai atins tinta. Ai dat un raspuns logic la plangerile nefondate ale sotiei tale. A mai ramas doar o problema: acest lucru nu-ti va aduce nicio medalie, pemtru ca atunci cand te-ai focalizat pe corectarea acuzatiilor neadevarate ale sotiei tale, ai pierdut cu totul din vedere motivul pentru care s-a infuriat ea.
Daca Jennie mai este in camera dupa prima tentativa a lui Jim de a repara lucrurile, cu siguranta ca bietul de el va inrautati lucrurile prin urmatoarea miscare, care va fi ceea ce el considera o solutie logica. Nedandu-si seama ca a dezamagit-o pe sotia lui facand-o sa se simta neimportanta in viata lui (care este de fapt motivul pentru care ea este suparata), el va cauta in schimb o solutie pentru problema supravegherii copilului. Aceasta, din punctul lui de vedere, ii va arata cu siguranta sotiei sale ca ii pasa de situatia ei.
‘In loc sa te superi fiindca eu intarzii.’ va spune el, ‘de ce nu rogi bona sa vina sa stea cu Jason pana ajung eu acasa?’ Mai bine ne-am opri acum, pentru ca situatia nu se va incheia cu bine. Jennie a cautat sa corecteze actiunile sotului ei demonstrandu-i ca s-a suparat pe el. Acum el a rastalmacit cu totul situatia: nu mai este vorba daca el respecta sau nu dorintele lui Jennie; el sugereaza ca ea greseste fiind suparata. Dar situatia s-ar putea inrautati si mai mult daca Jim ar alege sa duca discutia pe nivelul urmator – daca ar incepe sa ridice vocea.
Nivelul ridicat de testosteron al barbatilor si ceea ce au invatat in curtea scolii fac din ei niste oponenti redutabili pentru femei. Din punct de vedere fiziologic, barbatii sunt construiti cu un auz mai putin ascutit si cu o capacitate vocala si pulmonara mai mare decat a femeilor. Cand un barbat nu are ‘pornit’ creierul logic, el poate sa-si faca cunoscut punctul de vedere strigand, chiar zbierand. Extremitatile sale sunt mult mai putin sensibile la durere; el poate izbi cu pumnul in masa pentru a se face inteles. El are o masa musculara mai mare, ceea ce necesita o capacitate circulatorie mai mare, iar corpul sau se va umfla de furie – facand sa fie vizibile venele de la gat si inrosindu-i-se fata. Tendinta agresiva innascuta a barbatilor va iesi la suprafata. Si, fapt remarcabil din punct de vedere al unei femei, el se va simti in largul lui cu aceaste sentimente; ele il ajuta in eterna lupta pentru suprematia ‘in jungla’.
Regulile din curtea scolii, sport si sala de sedinte nu sunt valabile totusi si cand vine vorba de casnicie. A te bate cu pumnul in piept pe un varf de munte era ceva firesc in salbaticia padurilor virgine, dar nu este ceva bine primit in caminele civilizate din zilele noastre. Acum ne asteptam ca barbatii sa se exprime verbal pentru a explica ce simt. Lui Jennie i-ar placea sa-l auda pe Jim spunand ‘Imi pare rau ca nu ai reusit sa ajungi la curs la timp. Vreau sa stii ca imi pasa foarte mult de necesitatile tale.’ Dar datorita modului in care Jim este structurat si educatiei sociale, Jennie nu va auzi probabil niciodata acele cuvinte.
Cand Jennie si-a manifestat mania fata de Jim, el s-a simtit atacat. Daca el alege optiunea 2, ‘atacul’, reactia de genul lupta-sau-fugi, care este inradacinata in el din vremuri imemoriale va iesi la suprafata si el va racni probabil ceva de genul: ‘Esti atat de preocupata de persoana ta! Nici nu stii cat m-am straduit sa ajung acasa la timp si tu nu faci decat sa te plangi!’ Aceasta incapacitate a lui de a-si linisti sotia (empatizand cu experienta ei emotionala) il face sa se simta rusinat – chiar vinovat – asa ca alege sa atace. Iar odata ce se ajunge aici, nu mai este posibila o discutie calma.
Aceasta manifestare de furie trage un semnal de alarma in femei, ceea ce ii arunca pe sot si pe sotie intr-o lupta inegala. Expertii in relatii Patricia Love si Steven Stosny ne spun ca femeile sunt programate sa simta pericolul si sa caute siguranta. De fapt, spun ei, nevoia principala a femeii este sa evite teama. Deci atunci cand sotul ei ridica vocea sau isi inclesteaza pumnii teama sotiei stimuleaza si in ea secretia de adrenalina specifica reactiei lupta-sau-fugi si atunci ea fie se va retrage din conflict, fie va ataca la randul ei in incercarea de a supravietui. Daca datorita acestei trepidatii incepe sa exprime emotii profunde, fie plangand, fie atacand, lupta poate ajunge la un alt nivel, pentru ca orice manifestare de teama din partea ei intensifica sentimentul lui de rusine.
Majoritatea barbatilor se simt responsabili sau vinovati daca femeile sunt nefericite. De fapt, multi barbati vad in lacrimile sotiilor lor un semn al incompetentei lor sau chiar un mod prin care femeile ii manipuleaza pe barbati impimgandu-i sa dovedeasca ca sunt suficient de buni.
De aceea certuri pornite de la lucrurile cele mai marunte tind sa se transforme in adevarate drame. Barbatul vrea sa se apere de sentimentele de rusine, iar femeia ii raspunde cu inflacarare pentru a se proteja de sentimentele de teama. Acum micuta problema legata de cine il va supraveghea pe Jason dupa serviciu devine un adevarat razboi cu tipete, plansete si strigate. Aceasta nu mai are legatura cu responsabilitatile de parinte; ci de a ataca cu o mana si a se apara cu cealalta. Daca nu-i dau seama ce se petrece, nciunul nu va ceda. Astfel ca lupta va continua, ambele parti simtindu-se nedreptatite.
Cand barbatii aleg sa nu lupte, ei aleg sa se retraga – lucru la fel de suparator pentru sotia lor. Acesta este cazul atunci cand sotul tau iese ca o furtuna din camera, trantind usa in urma lui. Discutia s-a incheiat. Tu poti sa alergi dupa el si sa incerci sa-l determini sa continue lupta – cu speranta ca vei auzi si versiunea lui. Dar de cele mai multe ori, odata ce el a renuntat la dezbatere, nu se mai intoarce inapoi, si daca tu mergi dupa el pentru a-l determina sa continue discutia, in cele din urma va pleca si din casa.
Cand nu poate parasi camera fizic, el se va retrage emotional – ceea ce-l va face sa para superior si arogant. Cand refuza sa vorbeasca despre o problema, tu poti incerca sa-l atragi in discutie, sa-l provoci sa se apere, sa-l implori sa-si explice punctul de vedere. Dar toate acestea nu vor face decat sa-l determine sa se retraga si mai mult decat sa conduca la o discutie rationala.
Din experienta mea, barbatii care aleg sa nu dea curs unei discutii in contradictoriu, adesea transmit un mesaj care este diferit de cel pe care il aud sotiile lor. Pentru a spori nivelul de fericire conjugala, data urmatoare cand sotul tau se retrage dintr-o controversa, opreste-te si gandeste-te putin. Poate ca el spune:
Vreau ca tu sa-mi intelegi punctul de vedere, dar nu pot sa-mi pun sentimentele in cuvinte si de aceea mai bine nu spun nimic.
Sentimentele mele sunt atat de puternice in aceasta privinta, incat nu pot discuta despre ele fara sa ma cert cu tine. Si nu vreau asta; nu vreau sa spun sau sa fac lucruri pe care apoi sa le regret, si de aceea nu voi mai vorbi despre acest subiect.
Stiu ca am dreptate, dar pentru a evita sa ma simt vinovat sau ca te dezamagesc, trebuie sa ma retrag complet.
Daca incepi sa intelegi modul in care reactioneaza sotul tau in fata conflictelor maritale, vei vedea ca atunci cand este suparat, el este adesea analitic, vorbeste tare sau se retrage – sau o combinatie din toate trei, adesea in aceasta ordine. Daca stii la ce sa te astepti, vei fi pregatita sa faci fata situatiilor conflictuale.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.