Biblioteca Bunicului

“Convingerile si credintele reprezinta modalitati prin care percepem si cream realitatea din jurul nostru. Sunt filtre prin care ne cream perceptii si povesti in mintea noastra. Sunt moduri de a vedea lumea si a o gestiona.

Mai mult, convingerile si credintele sunt concluzii ale experientelor anterioare si sunt decizii luate pentru a ne proteja de anumite consecinte care credem ca pot aparea.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“7 metode de indentificare a convingerilor limitative

(…)

3. Discuta!

Atunci cand discutam cu ceilalti putem fi atenti la ceea ce spunem si, astfel, putem identifica relativ usor convingerile noastre limitative. Este incredibil cate putem debita in cateva secunde sau minute! Si e incredibil cate convingeri pe minut putem exprima! Si mai si comentam la adresa celorlalti despre cum vorbesc! Te apuca rasul!

O idee si mai faina este urmatoarea, idee pe care am experimentat-o cu succes in umele situatii din trecut:

Cand te afli intr-o conversatie si simti ca mintea ta se pregateste sa debiteze in nestire tot felul de convingeri despre un subiect – ca nu se poate, ca asa nu are cum sa mearga, ca e imposibil, ca e aiurea etc. -, da drumul la telefon sa te inregistrezi (orice smartphone are o aplicatie de inregistrat vocea). Si inregistreaza tot ‘teatrul radiofonic’ al mintii tale. Sigur telefonul tau are memorie suficienta pentru asta.

Si apoi asculta-te si noteaza pe o foaie de hartie convingerile pe care le identifici si vezi care sunt limitative si care sunt conctructive. Dar asculta-te tot din starea de detasare, de observare – ca si cum ai asculta pe altcineva -. * si noteaza. Si decide apoi pentru tine ce convingeri nu iti mai sunt de folos si merita schimbate.

(…)

7. Asculta-ti parintii!

Nu, nu, nu… nu ma refer la a le asculta sfaturile, recomandarile, rugamintile sau, si mai provocator, poruncile si comenzile.

Ma refer la a-i asculta ce spun si la a fi atenti la ceea ce spun. Fara sa-si dea seama, in anumite discutii parintii ne spun convingerile lor, convingeri pe care este foarte probabil – de cele mai multe ori sigur – sa le fi preluat si noi de la ei.

Stii acele povesti din neam care se mai povestesc pe la mese sau pe la colturi? Daca poti, inregistreaza-le cand sunt spuse (tot cu telefonul) si asculta-le apoi cu atentie. Sunt foarte utile, pentru ca ne ofera acces la anumite convingeri care s-au transmis din generatie in generatie. Convingeri care ajung sa fie foarte puternice pentru ca au fost impartasite de multi oameni din neamul nostru.

Aceasta metoda, de a-ti asculta parintii, este, poate, una dintre cele mai puternice metode de identificare a convingerilor.** De ce? Pentru ca ei, parintii, ti-ai instalat majoritatea convingerilor si credintelor pe care le ai, prin ceea ce au spus si au facut. Si cine stie mai bine decat ei ceea ce au spus si au facut? Doar ca nu sunt neaparat constienti de aceste lucruri.

Dar poti fi tu, pentru tine si familia ta.

*De fapt, intr-un fel, chiar asculti pe altcineva pentru ca, daca esti sincer/a cu tine, incepi sa te intrebi cum ai putut sa debitezi asa ceva. ‘Chiar asa de grav e?’ Uneori da, si stiu asta din proprie experienta. Daca ma uit la multe proiecte pe care le-am initiat de-a lungul timpului si nu le-am dus pana la capat, imi dau seama ca acest lucru s-a intamplat nu din cauza lipsei de resurse – bani, timp, energie – sau din cauza contextului, ci s-au intamplat din cauza convingerilor limitative pe care le-am avut la acea vreme.

**In acelasi timp, este si foarte provocatoare pentru ca incepi sa iti dai seama de ce faci anumite lucruri si de ce nu faci alte lucruri. Iar acest moment de constientizare poate veni la pachet cu emotii de iritare, furie, rebeliune sau rasvratire la adresa parintilor. Tine-ti firea si nu te lua de parintii tai (asa cum am facut eu)! Au facut ce au putut, cu ‘mostenirea’ pe care au avut-o si ei de la parintii lor si cu ceea ce au reusit sa inteleaga despre Viata.”

Up02012021

“Interogarea este una dintre metodele mele preferate pentru ca poate enerva mintea. Asa, si? Ei, aici e ‘smecheria’, ca mintea noastra este avida de intrebari pentru ca, prin intrebari, isi gaseste un rost si anume acela de a afla raspunsuri. Si nimic nu  enerveaza mai tare o minte decat o intrebare buna, adresata la momentul potrivit, in directia in care mintea incearca sa ascunda in ungherele ei anumite informatii.

Ce intrebari bune putem adresa mintii noastre pentru a reconfigura convingerile limitative?

‘De unde stiu ca nu pot?’ sau ‘De unde stiu ca nu e posibil?’ sau ‘De unde stiu ca nu merit?’.

Chiar asa, de unde stiu?

De unde stiu ca nu pot face ceva cand nu am experimentat niciodata acel ceva (cum discutam mai demult in aceasta carte despre mine si ciorba mea de burta)? De unde stiu ca nu e posibil un anumit lucru intr-un anumit context cand eu nu am experimentat acel lucru sau, si mai mult, nu stiu pe nimeni care sa fi experimentat acel lucru? Si de unde stiu ca nu merit, cand simplul fapt ca exist in aceasta lume, ca prin mine curge Viata, imi arata ca merit ceea ce are Viata sa imi ofere?

Alte 4 intrebari bune de ‘zgandarit’ mintea:

Cine mi-a spus si de ce?

Cine anume mi-a spus in repetate randuri ca nu pot, nu e posibil sau nu merit? De ce anume a incercat acea persoana sa ma protejeze?

Si de ce anume a incercat acea persoana sa se protejeze pe ea?

Pentru ca da, iadul este pavat cu intentii bune! Sau cel putin asa se spune, ca nu am avut ocazia sa il vad! Oamenii din jurul nostru – parintii, bunicii, prietenii, partenerii, copiii etc, – au intentii bune. Doar ca nu se specifica pentru cine. De exemplu, un parinte care a avut multe esecuri in Viata si a ajuns la convingerea ca totul e in zadar, ca nu merita efortul, este un parinte care va incerca sa-si protejeze copiii prin a nu-i mai lasa sa experimenteze, sa testeze, sa incerce diverse lucruri. Si acel copil practic ‘imprumuta’ convingerea parintelui si o aplica in Viata lui. Observa insa faptul ca acea convingere imprumutata nu are nimic de-a face cu experienta copilului. Este convingerea parintelui care a trecut prin anumite experiente.

Si inca o intrebare, in continuarea intrebarilor de mai sus:

‘Ce incearca acea persoana sa obtina bun pentru ea avand aceasta convingere?’

Stiu ca suna cam pretentios aceasta intrebare, dar ‘da-te ca tre’ sa spun’!*

Daca un parinte vrea sa-si tina aproape copilul pentru a avea cine sa aiba grija de el – ‘Sa aiba, mama, cine sa imi dea si mie o cana cu apa la batranete!’ -, atunci ii va ‘seta’ copilului in minte aceste lucruri. ‘E mai bine langa mine’, ‘Cine stie peste cine dai’, ‘Cine poate avea grija de tine mai bine ca mine’ si alte ‘avioane’ din acestea care il ajuta pe parinte sa obtina ceea ce isi doreste: un cer perfect pe care sa zboare aceste avioane. Nu numai in capul lui, ci si in capul copilului!

Sunt intrebari legitime care pot irita mintea pentru ca o determina sa caute in trecut, sa vada ce s-a intamplat in repetate randuri de am ajuns sa cred ceea ce cred. Si, in acelasi timp, sunt intrebari care scot la iveala faptul ca ceea ce cred eu despre mine nu e chiar asa pentru ca ceea ce cred despre mine este, in multe cazuri, ceea ce au crezut altii despre mine.**

Cum inchidem frumos acest sir de intrebari de zgandarit mintea printre neuroni si sinapse?

Acum, ca ne-am prins de unde vin convingerile limitative pe care mintea noastra le ruleaza, putem orienta atentia mintii spre viitor prin urmatoarea intrebare:

Cum schimb convingerea respectiva pentru a obtine ceea ce vreau?

Cum anume fac o schimbare la nivelul convingerii respective pentru a obtine ceea ce vreau eu pentru mine, nu ceea ce vor ceilalti pentru mine (ca asta am tot vazut pana acum)?

Si, astfel, prin interogare si apoi prin reflectie, schimb acea convingere limitativa care nu ma mai ajuta, intr-una constructiva, care ma ajuta.

*Vers din melodia – ‘Sandu’ a celor de la “Fara Zahar’, dar cu zahar.

**Din perspectiva mea, Osho a spus-o cel mai bine: ‘Ideea ta despre tine este imprumutata. Si este imprumutata de la oameni care n-au nicio idee cine sunt!’. ”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, click aici.