“Cetateni si cetatene, cand aud povestile de amor ale altora, rareori ma pot stapani sa nu rad in hohote. Banuiesc ca si dumneavoastra, atunci cand cititi despre indragostiti care se plimba prin parcuri tinandu-se nostalgic de mana si neindraznind sa se sarute, cascati fara nici o retinere. De aceea trec peste peste amanuntele lacrimogene ale relatiei mele cu Mihaela. E drept, noi nu ne-am brodit firi prea sfioase. In wigwamul meu si-au facut curand aparitia mai multe obiecte ce-i apartineau. Va dau cuvantul ca e o fata strasnica. Frumoasa foc si atat de destupata la minte incat statutul meu de celibatar e serios amenintat pentru prima oara.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Ce am patit intr-o zi mi-a confirmat ca de la o vreme in jurul meu nu se petreceau lucruri curate. Ma-ntorceam de la premiera unui spectacol. La reprezentatie fusesem fara masina, fiindca stiam ca dupa aceea voi merge cu cativa actori sa sarbatorim evenimentul. Acasa m-am intors cu un taxi pe care l-am oprit la cateva sute de metri de locuinta mea. Tocmai citisem un articol despre sedentarism si ma cucerisera ideile in avantajul mersului pe jos. Asa cum era si normal pentru acea ora inaintata, pe strada nu se afla nimeni. Deodata, o masina cu faza mare aprinsa si cu o viteza cu mult peste cea legala s-a napustit asupra mea. Ilegalitatea mi-a displacut intotdeauna; m-am lipit instinctiv de un gard. Masina a zburat la cativa centimetri de bombeurile mele. Era un Ford Capri rosu, ca al lui Sulcer. N-am reusit sa-i zaresc numarul. De altfel, prins de valul evenimentelor, nici nu m-am straduit. Lac de transpiratie, m-am indreptat spre casa tremurand din toate incheieturile. Eram ata de inspaimantat de ceea ce mi se intamplase incat n-am auzit cum masina venise din nou in spatele meu. De data asta cu farurile stinse si cu motorul abia auzindu-se. Frana brusc langa mine incat inima mi se franse in partile componente: auriculele de-o parte si ventriculele in alta. Le-am relipit cu greu. Din masina tasnira trei galigani care se repezira fara ceremonial spre mine. N-am inteles nici pana azi de ce era nevoie de o asa desfasurare de forte. Unul singur mi-ar fi venit de hac la fel de usor. Primul pumn l-am primit, asa cum de altfel ma asteptam, in burta. Macar elementul surpriza a lipsit. Lovitura ma incovoie. Nu mai simtisem o asemenea greata de pe vremea cand trebuia sa extrag radacina patrata a diverse numere. Un alt pumn ma destinse ca pe-un arc si ma proiecta pe caldaram. Admirabil lucrat. Daca n-as fi fost implicat in succesiunea evenimentelor i-as fi felicitat pe cei trei cavaleri. Am preferat sa scot un geamat de durere. M-am potolit repede deoarece mi-am dat seama ca nu induiosez pe nimeni. Urmara mai multe lovituri cu destinatii bine precizate. Totul dura doar cateva clipe. Mie, insa, subiectiv cum sunt, mi se paru ca bataia a tinut o vesnicie. Era prima chelfaneala pe care o incasam de cand zarisem lumina zilei. Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc ca mi se acordase sansa sa aflu ceva memorabil in domeniul respectiv. Tipii n-asteptara sa le multumesc si-si luara talpasita fara sa-mi comunice cand ne mai vedem. Presupun ca mai aveau pe cineva de caftit din moment ce-au luat-o atat de rapid la sanatoasa, ‘intr-o directie ulterioara’, cum ar fi spus bunicul. Am incheiat citatul. Eu fiind un ins mai putin grabit am mai ramas pe jos ca sa-mi intremez oasele cotonogite. Cred c-am tras si-un pui de somn. M-am ridicat cu infinita precautie, ca sa nu mi se farame si ce mai ramasese intreg din trup; sontac-santac, am ajuns acasa. Bine ca nu m-a vazut niciun vecin, altfel avea ce sa discute la prima sedinta de bloc. Cand am intrat in baie si m-am uitat in oglinda imi venea sa-mi vorbesc cu dumneavoastra. A trebuit sa inchid urgent pentru renovare.”
Up12022021
“Imi deschide surazand chiar bestia blonda. E imbracat ca intotdeauna trasnitor, ca si cum ar pleca la o parada a modei; pantaloni albi, bine mulati pe corp, o camasa ca spuma, din panza topita, iar in picioare poarta o pereche de pantofi care cred ca numai cu bunavointa cantaresc cat unghia de la degetul meu mare. La gat ii atarna un medalion de aur si nu-mi trebuie cine stie ce perspicacitate ca sa ghicesc ca vreo cuconita nostima si-a dovedit iubirea facandu-i-l cadou. Este exact genul de barbat care, atunci cand ramane intre patru ochi cu o femeie, nu ezita nicio secunda sa-i spuna cu franchete: jos textila!
– A, tu erai prietenul meu din copilarie! Nu stiam de ce am avut cosmaruri de la o varsta atat de frageda.
Bifez iute inca un atac la adresa mea ramas nepedepsit. Patrund intr-un apartament in care totul este destinat voluptatii. Holul e pardosit cu gresie, iar pe pereti atarna cateva picturi moderne de o calitate care nu mi se pare indoielnica la o prima ochire. Intram intr-o camera spatioasa, cu o mocheta atat de groasa incat e sigur ca daca scapi o moneda nu mai ai nicio sansa s-o gasesti. Nu fac incercarea pentru ca ochiul dracului e cam miop de la o vreme in ce ma priveste asa ca nu-mi permit sa pierd nici un firfiric. Din cealalta incapere, de unde se aude bazaitul unui aspirator de praf, se zareste un pat urias, acoperit cu o cuvertura verde. Un dulap pe ale carui patru usi sunt fixate niste oglinzi mari reflecta o batranica manuind cu aplomb aspiratorul. La capatul patului, pe doua noptiere sunt doua lampi cu abajur.
Ma asez in fotoliu incercand sa nu ma gandesc ce scene or fi surprins oglinzile de-a lungul vremii.
– Bei o cafea? ma intreaba mieros Belatrul.
– Nu. Apa. Si cat mai rece. E-un zaduf…
– Te-ai afiliat deci la liga antialcoolica dupa seara de sambata, ma tachineaza el aducandu-mi o sticla de apa minerala de la frigider si turnandu-mi intr-un pahar care se abureste numaidecat.
Galgai pe nerasuflate un pahar si tac malc. Imi dau seama cu spaima ca de fapt nu stiu de ce am venit. Ce sa-l intreb pe amicu’ care ma fixeaza cu ochii lui de fecioara perversa si cu un suras batjocoritor in coltul gurii? Se uita la mine stand pe un scaun, in spatele unui birou, pe care nu se afla nici macar un creion, si asteapta sa incep discutia. Da’ ce sa-i spun? Sa-l intreb brutal: tu l-ai omorat pe Valentin? Sau sa-l iau cu binisorul: nu stii cine l-a pocnit pe Valentin cu o haltera in cap? Daca tu l-ai atins, sa stii ca e un gest urat… Alta data sa nu mai faci. Sau, mai bine, s-o iau pe ocolite: sunt niste calduri in vara asta… Recolta de porumb e compromisa daca nu da o ploaie… Apropo, n-a fost frumos ca dupa ce l-ai omorat pe Valentin mi l-ai lasat plocon pe cap.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.
One Reply to “Atac in biblioteca”