“Prin ploaie se auzeau cand si cand tunurile, artileria usoara de pe celalalt mal al raului Raab. Zgomotele erau tot mereu estompate de vant, iar Fiete bea acum cu inghitituri mai mari, nitel coniac scurgandu-i-se din coltul gurii si picurandu-i pe clavicula, pe bandajul manjit. Dar cand Walter ii propuse sa-l schimbe – adusese cu el niste fasa -, tanarul nici macar nu clatina din cap. Doar il privi dintr-o parte fara sa scoata un cuvant, cu o veselie amara dupa cum parea, si-si trase o tigara din pachet.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Tutunul ieftin fasai deasupra flacarii, si dupa primul fum urma un acces de tuse dupa care scuipa flegma si putin sange. Cu ochii stralucind privea tinta lumanarea de pe jos, la flacaruia ei culcata de curentul de aer sub care stearina curgea ca apa.

– Ei bine, zise el ragusit si mai trase un fum, se cheama c-am incercat.

Isi linse buzele crapate si repeta apoi mai tare ca pentru a se face auzit prin zgomotul ploii si al tunurilor:

– Barem am incercat, la naiba! Si asta-i tot ce conteaza, este?

Bronhiile pareau sa-i clocoteasca, si Walter dadu din cap sovaind. Ceva se misca in bezna, isi stranse ochii pentru a vedea mai bine. Pe marginea unei lazi de provizii umbla un sobolan, un animal negru cu coada de culoare deschisa, care se piti printre napi atunci cand arunca dupa el cu o sfaramatura de zid. Ici-colo in gramada se vedeau urme de rontaieli pana in miezul dulce al fructului, iar Walter mai zdrobi niste lindini care i se lipira de degete si murmura:

– Cine stie… Poate ca rusii sunt mai iute aici decat ai crede. Poate chiar maine in zori.

Stearina curgea pe ciment, si Fiete, incruntand din sprancene, clatina din cap.

– Nici atunci nu mi-ar fi mai bine; fiindca aia nu fac deosebire intre voluntari si cei recrutati cu forta, Ata. Aia-l executa pe orice SSist cat ai clipi, inca n-ai aflat asta?

Band, se uita tinta la sabotii lui de tara. Lemnul crapase, la glezne era captusit cu piele; isi lovi varfurile unul de celalalt si gemu:

– Ce naiba caut eu aici, batrane? As mai intelege daca l-as fi votat pe Hitler, ca cei mai multi… Da’ n-aveam chef de tot rahatu’ asta, la fel ca tine. N-am dusmani, oricum niciunul pe care sa vreau sa-l omor. Asta-i razboiul unor cinici care nu cred in absolut nimic decat in dreptul celui mai tare. Cand de fapt sunt marunti si nevolnici, doar i-am vazut pe campul de lupta. Bruftuluiesc in jos, se gudura in sus, si macelaresc femei si copii.

Cu tigara in gura, isi stoarse putina alifie pe degete si spuse mai incet, ca pentru sine:

– Si specimenele astea ma vor sterge de pe fata pamantului.

Isi vari mana in pantalon ungandu-se in regiunea pubiana, si ambii tresarira cand alaturi se tranti o usa. Se auzira voci, rasete de betivi, un caine latra.

– Milli, asa o cheama, striga unul, Mellita de fapt. Aia-ti tranteste fierastraul de oase in cap!

Cu buzele aproape albe, Fiete inchise ochii si se sprijini de perete, de tencuiala sfaramicioasa. Dar la scurt timp dupa asta barbatii se indepartara si pe culoar se facu din nou liniste daca nu tineai seama de pasii gardianului care mai fluiera uneori ca sa-si alunge plictiseala. Odata la cateva batai de inima pervazul usii, prin care razbatea o dara de lumina, se intuneca.

Fiete inghiti in gol.

– Ce-i curios este ca deseori am visat asta, murmura el. In anii din urma am tot visat ca ma-mpusca, si uneori era chiar ca o binefacere sau o eliberare. De pilda, cand n-aveam chef sa ai traiesc – necazuri amoroase, melancolie ori altele… Liniste, in sfarsit, asa-mi ziceam, pupati-ma cu totii-n cur, idiotilor. De cele mai multe ori, insa, ma trezeam tresarind cu mana dusa la piept si abia puteam sa respir.”

Daca vrei cartea ta, click aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *