“Simt cum soarele imi incalzeste obrazul si ma intorc pe partea cealalta ca sa o iau pe Alina in brate, dar patul este gol, semn ca s-a dus sa ii faca Biancai micul dejun. Incerc sa dorm in continuare, dar nu reusesc, ceva ma framanta, dar oare ce? A fost o zi ca toate celelalte, in care am iesit cu baietii si ne-am facut putin de cap.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Ma trezesc destul de tarziu si imi dau seama ca am pierdut navetistii care merg spre oras, dar si pe Briceag. Oare am pierdut si micul dejun, daca nu am coborat?
Incep sa ma simt bine, in mica mea vacanta. Este aproape ora 10 si trebuie sa ma grabesc. Ma spal doar pe dinti, fara sa ma barbieresc, si ajung jos, unde ma astept sa o vad pe Maria si sa gust din omleta ei gustoasa.
In hol, in dreptul asa-zisei receptii, este proprietara pensiunii care parca ma asteapta, sa imi incaseze plata pentru cazare. Cu o seara inainte, nu am gasit-o, dar acum este in fata mea:
– Buna dimineata!
– Buna dimineata, doamna!
– Vreau sa va intreb cam cate zile stati pe la noi, pentru ca asteptam un grup mai mare zilele astea si vreau sa impart camerele din timp.
– Poftiti pentru ieri 150 RON si pentru inca doua zile, 300. Daca stau mai mult, va anunt maine. Sper sa fie bine asa.
– Totul este in regula la noi? Mai putem face ceva, sa va fie bine? ma intreaba proprietareasa cu o voce mieroasa, de parca imi facea avansuri sexuale.
– Este totul OK pana acum, multumesc!
Plec din hol si ma duc spre sala cu mese, unde, spre surprinderea mea, nu o vad pe Maria. Doua mese nu sunt stranse, semn ca altii au fost mai grabiti si mai harnici decat mine in aceasta dimineata.
Nu prea miroase a mancare dinspre bucatarie si prin asta imi dau seama ca ceva se intampla sau, mai bine spus, nu se intampla acolo. Imi pun o cafea din termos si astept sa vina Maria cea frumoasa si sa ma servesca, dar, dupa vreo 15 minute, ma duc la receptie, unde inca se afla patroana.
– Daca va rog, se poate o omleta simpla, asa cum am primit-o ieri? Fata de la bucatarie lipseste, nu am vazut-o astazi.
– Haideti ca va fac eu, fata a avut o urgenta si a trebuit sa plece, a zis ca vine in 30 de minute, dar intarzie, tot eu trebuie sa fac si treaba ei.
– Va multumesc!
Dupa vreo 10 minute, o omleta fierbinte, dar cam uleioasa, a aterizat pe masa mea, din mainile muncite ale proprietaresei. Pe langa omleta am primit ca bonus sau pentru ca ii eram simpatic si un platou cu rosii si branza. Sunt bucuros ca am mancarea, dar trist ca nu a venit de la Maria.
Mananc destul de incet, ca sa treaca timpul, dar tot doar eu cu proprietareasa suntem. Oare i s-a intamplat ceva Mariei?
Ies din pensiune, dupa ce m-am plictisit asteptand-o si ma duc pe jos pana la magazinul din apropiere, ca sa fac ceva cumparaturi:
– Buna ziua!
– Buna ziua, un pachet de Marlboro light, o ciocolata Milka si o apa mica, va rog.
– 25 RON va costa, v-am tot vazut pe la noi, sunteti cu treaba sau in vacanta? ma intreba vanzatorul.
– Ma simt in Feldioara ca in vacanta, dar de fapt caut pe cineva. Poate ma ajutati. Un prieten de-al meu a accidentat usor, la un picior, un tigan din Feldioara, cred. Tiganul a fugit, cand a venit politia, iar pritenul meu a ramas fara carnet. Daca il gasesc pe tigan imi ajut prietenul sa rezolve problema. Ce ma sfatuiti sa fac?
– Deci sunteti un fel de detectiv. Am inteles. E si normal ca a fugit tiganul cand a auzit politia. Le este frica de ea. Cam toti au la activ o gainarie mai mica sau mai mare, in trecutul lor.
– Dar daca as pune o recompensa sau as vorbi cu un sef de-al lor, cu bulibasa, oare as rezolva ceva?
– Cum v-am mai spus, ei se bat, se taie si se fura intre ei, dar niciodata nu se toarna unul pe celalalt. Ca si comunitate sunt uniti, la capitolul asta putem primi lectii de la ei, iar bulibasa lor, unul Ianos, e acum la mititica, l-au prins cu fier furat si i-au dat doi ani. Sa imi lasati totusi un numar de telefon, daca aflu ceva, va anunt.
Ii dau numarul de telefon vanzatorului si ma indrept spre iesire, multumindu-i pentru sfaturi si ajutor, dar chiar cand sa ies, il aud cum imi spune:
– Incercati si la biserica, preotul e un om bun si v-ar putea ajuta. El e cam singurul care are grija de tigani, cu ajutoare si educatia copiilor. Tiganii il respecta foarte mult.”
Daca vrei cartea ta, click aici.