“Poetul polonez Herbert Zbigniew spune asa: ‘Ca sa ajungi la izvor, trebuie sa inoti impotriva curentului. Numai gunoiul e purtat de curenti in jos.’ O afirmatie care-ti da curaj!”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Daca cineva isi doreste sa exprime ceva in mod liber cred ca mai degraba decat sa se intrebe ‘ce cauta’, ar trebui sa-si construiasca in minte o imagine despre cum este el atunci cand nu cauta nimic. Pentru ca, daca cineva urmareste cu staruinta sa raspunda la intrebarea ‘Ce caut eu?’, discutia se complica si acest lucru ar putea fi evitat cu greu. In cele mai multe cazuri, cu cat e mai complicata, cu atat libertatea e mai redusa, iar drumul mai lung. Si pe masura ce obosesti pe acest drum, scrisul isi pierde din vigoare. O creatie lipsita de vigoare nu-i poate atrage pe oameni (si nici macar pe autor).
In schimb, ‘sinele atunci cand nu cauta nimic’ este usor ca un fluture si complet liber. E de-ajuns sa deschizi palmele si sa-l lasi sa-si ia zborul. Atunci si scrisul devine mult mai usor. Daca stam sa ne gandim, oamenii isi duc foarte bine viata si fara sa caute sa exprime ceva. Cu toate acestea, tu iti doresti sa te exprimi. In contextul natural al lui ‘cu toate acestea’, noi ne vedem surprinzator de clar adevaratul sine.
Eu scriu romane incontinuu cam de treizeci si cinci de ani si n-am avut niciodata ceea ce in engleza se numeste writer’s block, blocajul scriitorului – vreo perioada in care sa nu fi putut sa scriu. Niciodata nu mi s-a intamplat sa nu pot scrie, desi as fi vrut. Poate sa vi se para ca intentionez sa ma laud cu geniul meu, dar nu despre asta e vorba. Explicatia este foarte simpla: cand nu vreau sa scriu romane sau cand dorinta de a scrie nu e atat de puternica, n-o fac. Nici un rand. Doar cand simt ca vreau sa scriu imi spun ‘Hai, la treaba!’ si ma pun pe treaba. Cand nu am aceasta pornire, in general traduc (din engleza in japoneza). Munca de traducator este, in mare masura, destul de tehnica si, neavand legatura cu dorinta de expresie, pot s-o fac si zilnic. In acelasi timp, e si o invatatura buna si ma ajuta ulterior la scris. (Cred ca, daca n-as fi tradus, mi-as fi gasit alta ocupatie asemanatoare). Uneori, daca am dispozitia necesara, scriu eseuri. In felul asta, ajung sa-mi spun ca ‘n-a sa mor daca nu mai scriu’.
Daca trece insa o perioada in care nu scriu, se trezeste din nou in mine dorinta de a crea si simt cum se aduna in adancul meu materialul care urmeaza sa fie exprimat, asa cum se aduna zapezile topite intr-un lac de acumulare. Apoi, intr-o buna zi, nu ma mai pot abtine (asta in cazul cel mai fericit) si ma asez la birou sa incep un nou roman. Niciodata nu mi s-a intamplat sa ma gandesc ca ‘astazi nu prea am chef, dar fiindca am acceptat comanda celor de la revista, ceva-ceva tot trebuie sa scriu’. Nu fac promisiuni, asa ca nu am nici termene-limita. De aceea nici n-am stiut vreodata cum e sa suferi de blocajul scriitorului. Nu cred ca mai e nevoie s-o spun, dar eu ma bucur de o mare liniste interioara. Nu ajung niciodata in situatia stresanta de a trebui sa scriu ceva atunci cand nu vreau s-o fac.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.