“Pentru Hitler, Bavaria era un fel de paradis. Nascut in Austria, Hitler crescuse in orasul de provincie Linz. Dar si-a petrecut cinci dintre anii de formare, de la 18 la 24 de ani, in Viena, capitala Austriei. Acolo a trait ca artist ratat si vagabond. Respins de doua ori de la Academia de Arte Frumoase din Viena si fara diploma de bacalaureat, Hitler a fost obligat, intre 1908 si 1913, sa-si asigure cu greu existenta desenand sau pictand peisaje pentru turisti, vanzandu-si marfa pe strazile Vienei sau micilor negustori de arta, mai ales evrei.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Era efectiv in permanenta miscare, mutandu-se dintr-o camera ieftina, pe care o impartea cu alti chiriasi, intr-o camera saracacioasa unde locuia singur sau in doua adaposturi pentru barbati (dintre care unul partial finantat de familiile de evrei bogati). In toamna anului 1909, se pare ca a devenit vagabond, petrecand cel putin cateva nopti in cafenele deschise non-stop si pe bancile din parcuri, fiind, in consecinta, afectat, dupa cum urma sa declare mai tarziu, de ‘degeraturi la degete, maini si picioare’. Din cauza acestor privatiuni, cel putin in parte, Hitler numea Viena ‘cea mai grea, dar si cea mai temeinica scoala a vietii mele’.
In plan politic, Hitler s-a indoctrinat cu politica sforaitoare nationalista si antisemita din Viena de dinainte de razboi, un oras cu o elita bine impamantenita de evrei prosperi, plus cu un aflux mai recent de imigranti evrei saraci care fugeau de progromurile din est. Impresionat de stilul politic al primarului radical antisemit din Viena, Karl Lueger, Hitler a aderat si la miscarea pan-germana promovata cu ani in urma de austriacul Georg Ritter von Schonerer. Schonerer era un nationalist si un antisemit invederat, care credea ca toate popoarele care vorbeau germana ar fi trebuit sa faca parte dintr-o Mare Germanie unita. Schonerer considera ca toti vorbitorii de germana, desi alcatuiau clasa conducatoare in imperiul Austro-Ungar, erau marginalizati, fiind depasiti numeric de nongermani: cehi, slavi, maghiari. In acelasi spirit, Hitler deplangea ceea ce el numea ‘sclavizarea Austriei’ de catre casa regala Habsburg.
Tanarul Hitler, acum in varsta de 20 de ani, era oripilat la vederea dezbaterilor incomprehensibile, multilingve, care uneori degenerau in strigate multiculturale, din poliglotul parlament vienez. S-a lasat cuprins de vartejul starnit de ziarele germane nationaliste, de pamfletele care incercau sa atraga prozeliti si de materialele extremiste precum Ostara, un periodic rasist, pe care Hitler aproape sigur il cumpara sau il gasea gratis la ‘cafenelele saracilor’ pe care, dupa spusele lui, le frecventa. A dezvoltat o aversiune militanta impotriva marxismului – ‘o unealta a distrugerii statului national si a crearii tiraniei evreiesti mondiale’, dupa cum o numea – si impotriva partidului social-democrat din Austria. A respins orientarea partidului spre munca organizata si solidaritatea internationala a clasei muncitoare, mai degraba decat spre nationalismul rasist, desi a sustinut ulterior ca a invatat de la socialisti cum sa combine cu succes propaganda si forta (‘teroarea’). Dupa un an de ceea ce numea ‘observatie tacuta’, Hitler a respins democratia parlamentara ca fiind o forma de guvernare sortita esecului, care putea conduce doar la anarhie stangista. ‘Democratia occidentala de astazi e o precursoare a marxismului’, scria el.
Daca vrei cartea ta, click aici.