” ‘Da, iubitul meu! Da, iubita mea! Facem cum vrei tu!’ Acestea sunt propozitii care, spuse in mod repetat, ascund o frica si ne pun puterea personala in bratele pertenerului. Inconstient, motivatia poate fi teama de a nu fi respins sau parasit. De asemenea, aceasta nevoie de a-i face pe plac partenerului se menifesta de la inceput sau apare pe parcurs ca semn al unui comportament evitant, specific celor care prefera sa fuga de confruntare sau de rezolvare, preferand sa se retraga, sa fuga, sa se ascunda.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Una dintre cele mai mari lectii pe care oamenii le invata in relatii este delimitarea spatiului personal. Stabilirea limitelor pentru sine si pentru ceilalti este un proces de negociere permanent. Cu prima limita pe care nu o impunem facem loc abuzului! Primul pas pe care partenerul il face in teritoriul nostru si care ne lasa indiferenti conduce la agresivitate sau umilinta. Iar daca iubesti, asta nu inseamna ca poti tolera orice comportament din partea partenerului!

A fi iubit nu inseamna a te lasa umilit! Nu inseamna sa permiti orice asteptand ca celalalt sa se prinda ca iti face rau si sa se schimbe, pentru ca nu o va face. Nu se va opri. Cu cat nu vrei sa-l superi ca sa nu-l pierzi, cu atat incepi sa nu mai traiesti iubirea in care credeai ca te afli, ci povestea ta despre iubire! Iubirea e mai mult in capul tau! Iar majoritatea oamenilor se iluzioneaza ca iubesc si ca sunt iubiti! ‘Lasa, asa e el/ae… Il/O iubesc asa cum e… Poate se schimba…’ Dependenta de iluzii ne face sa nu vedem realitatea si sa ne mintim singuri ca lucrurile sunt in regula, cand, de fapt, ceea ce consideram normal, pentru ca asa ne-am obisnuit, este aluat de suferinta.

Asemena oameni traiesc o poveste de iubire pe care si-o spun singuri si de care incearca sa se convinga atat pe ei, cat si pe altii. Cand nu taxezi comportamente abuzive si renunti la tine, ti-ai cedat puterea si ai ramas in cuplu ca sa-ti iubesti partenerul cu toata slabiciunea ta.

Tie iti plac oamenii slabi? Tie ti-ar placea sa fii in relatie cu cineva moale, modelabil, care sa te aprobe numai, care sa nu-ti faca fata, de care sa-ti fie rusine? Afla ca nici partenerului tau nu i-ar placea! Cand esti cu cineva inferior, care nu iti este egal si nu te completeaza, te simti si tu mai mic. Or, noi cautam un partener langa care sa fim mai mult decat am fi fost fara el, nicidecum sa ne simtim inferiori.

In momentul in care ii dai voie partenerului sa comita un abuz asupra ta, sa te raneasca, sa te umileasca, fara ca tu sa reactionezi sau sa comunici despre efectul faptelor sale asupra ta si sa iei atitudine, in momentul in care te faci mic, renunti la tine, iei decizii astfel incat sa-i fie bine doar lui, faci orice ca sa fie bine, te frustrezi din cauza compromisurilor si orice ai face nu e destul sau nu e bine inseamna ca ti-ai pierdut respectul de sine! Inseamna ca nu-ti dai valoare si ca stima ta d esine este la pamant! Acela este momentul in care relatia devine exclusiv o lupta pentru putere intre un dominator si victima sa! Acolo iubirea e doar o masca sau sta adanc ingropata in mastile puterii.

Iar renuntarea totala la propriaputere in fata partenerului vine prin abandonul de sine si resemnare: ‘N-am ce sa fac!’, replica preferrata a celor care dau vina pe soarta ca sa nu-si priveasca respingerea, dependenta sau masochismul in ochi.

Acela care nu se respecta se umileste, lasa de la el, se taraste in fata partenerului, implora, ii pierde complet demnitatea! Renuntarea la sine se face si prin preluarea unor responsabilitati care te depasesc, facand lucruri in locul partenerului, muncind in exces, facandu-l iresponsabil si handacapandu-i pe toti ai casei, care ajung sa nu se mai descurce fara tine. Orice limita prost gestionata submineaza cuplul, fie ca-i permiti partenerului sa-ti invadeze teritoriul si sa-ti spuna ce sa faci, sa-ti impuna interdictii, sa te controleze, fie ca intri tu pe teritoriul lui si faci prea multe pentru el sau in locul lui. In ambele cazuri, renunti la tine, deci nu te iubesti, asa ca nu te respecti.

Comportamentele autodistructive si distructive in cuplu au in spate o rana care se cere vindecata. Ii inducem o suferinta partenerului tocmai pentru ca sa declansam un proces de vindecare. De aceea, orice relatie este in esenta terapeutica, mai ales relatia de cuplu.”

Daca vrei cartea ta, click aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *