“Mai trece inca o luna pana la instalarea home cinema-ului acasa, dar e o minune. Din tavan se proiecteaza o imagine intensa, iar miscarile pe ecranul cu diagonala de 259 de centimetri sunt izbitor de realiste. Sistemul surround cu 7.1 canale, egalizatorul grafic si atenuatorul de volum pe care le-au pus in cele patru colturi ale camerei au facut minuni pentru acustica. Se uita la ‘Piratii din Caraibe’, baietii sunt absolut incantati de tehnologie, stand unul in stanga, celalalt in dreapta lui, mancand din cosul cu floricele de porumb din poala lui. Adorm inainte de scena prelungita de bataie de la final.”
Cartea o poti cumpara de aici.
” – Ii duc in pat, ii spune Idris lui Nahil.
Il ridica pe unul, apoi pe celalalt. Baietii sunt in crestere, corpurile lor slabe se alungesc cu o viteza alarmanta. Ii inveleste pe fiecare si devine constient de suferinta care il pandeste in ceea ce ii priveste pe baieti. Intr-un an, cel mult doi, el va fi inlocuit. Baietii se vor indragosti de alte lucruri, de alti oameni, se vor simti stanjeniti de el si de Nahil. Idris se gandeste cu dor la vremurile in care erau mici si neajutorati si atat de dependenti de el. Isi aminteste cat de inspaimantat era Zabi in copilarie de gurile de canal, ocolindu-le cat de mult putea, cu stangacie. Odata, cand se uitau la un film vechi, Lemar l-a intrebat pe Idris daca apucase filmele alb-negru. Amintirea il face sa zambeasca. Ii saruta pe obraji.
Sta in spate, in intuneric, uitandu-se la Lemar care doarme. Isi da seama acum ca ii judecase in graba si pe nedrept pe baietii sai. Si se judecase aspru si pe sine. Nu este un criminal. Tot ceea ce ii apartinea a castigat cinstit. In anii ’90, pe cand jumatate din tipii pe care ii stia stateau prin cluburi si vanau femei, el era ingropat in studiu, tarandu-se pe holurile spitalului la ora doua dimineata, renuntand la timpul liber, la confort, la somn. Ii daruise medicinii zece ani din viata. Si-a platit datoriile. De ce sa se simta prost? E familia lui. E viata lui.
In ultima luna, Roshi a devenit ceva abstract pentru Idris, ca un personaj dintr-o piesa de teatru. Legatura dintre ei a devenit mai slaba, aproape s-a racit. Intimitatea surprinzatoare pe care a descoperit-o in acel spital a disparut in timp. Experienta traita la spitalul din Kabul nu mai avea putere asupra lui. Isi da seama ca acolo fusese cuprins de o hotarare puternica, de ceea ce s-a dovedit de fapt o iluzie, un miraj. Cazuse sub influenta unui fel de drog. Acum simte distanta dintre el si fata ca fiind enorma. Infinita, insurmontabila, iar promisiunea fata de ea, o greseala nesabuita, o interpretare eronata a propriilor sale puteri, a vointei si a caracterului sau. Ceva care cel mai bine ar trebui sa fie dat uitarii. Dar nu este in stare. Pur si simplu. In ultimele doua saptamani a primit inca trei e-mail-uri de la Amra. L-a citit pe primul si nu a raspuns. Iar urmatoarele doua le-a sters fara ca macar sa le deschida.”
Daca vrei cartea ta, click aici.