“EXEMPLU. Dragostea dumneavoastra este directionata in doua sensuri: Filozofia si Felicite. Filozofia este profesia pe care o aveti, iar Felicite va este sotie. Prima domneste asupra vietii dumneavoastra spirituale, iar cea de-a doua are grija de viata materiala.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Ambele va ofera satisfactii din plin, caci ati invatat sa sfodati himerele stralucitoare, ati invatat sa nu va doriti nimic. Intelepciunea este sursa Pacii si a Concordiei. Dupa cursul pe care il tineti si in care comentati pe rand toate marile nume ale filozofiei, de la Zenon la Bergson, plecati intotdeauna direct spre casa, si va consacrati tot timpul studierii problemelor cele mai captivante, precum natura lui Dumnezeu, a sufletului, morala, ceea ce reprezinta o pauza de la inevitabilele ocupatii materiale. Mai tineti si conferinte din cand in cand. Acestea reprezinta pentru dumneavoastra ocazia de a va exprima unele opinii personale. Statul, Societatea sau Religia sunt lucruri mult prea remarcabile pentru ca dumneavoastra sa nu aveti idei personale in ceea ce le priveste. Rolul omului – atat femei, cat si barbati – face de asemenea obiectul meditatiilor dumneavoastra. Din punct de vedere al moralei, sunteti adeptul virtutii celei mai austere, singurul mijloc de a deveni mai buni. Predati modestia, bunatatea, mila. Sunteti in razboi cu toate falsele bijuterii ale societatii moderne; vi s-a intamplat adesea, in ciuda auditoriului feminin, sa pronuntati rechizitorii severe impotriva vanitatii, orgoliului sau cochetariei. Acest lucru duce cateodata la atacuri in presa anarhista sau ultra-feminista. Se mai intampla de asemenea ca anumite persoane sa incerce sa se introduca in cercul cunoscutilor dumneavoastra pentru a protesta. Insa, deoarece refuzati din principiu sa primiti orice persoana careia nu ii cunoasteti numele, starea sociala si opiniile, reusiti sa dejucati cu usurinta toate aceste intrigi. Intr-o buna zi, faceti insa exceptie de la aceasta regula. Va este anuntata sosirea contesei de B… Fara indoiala, nici nu ati auzit de contesa de B… inainte de a tine in mana cartea sa de vizita, dar ati putea oare sa alungati o femeie din inalta societate asemenea unei ilustre necunoscute? La intrarea acestei aristocrate, un parfum ametitor se raspandeste in cabinetul dumneavoastra de studiu. Nasul dumneavoastra, obisnuit cu praful de zeci de ani si cu hartia imbatranita, este surprins in mod neplacut de aceasta odoare profana. La fel de surprinsi va sunt si ochii, din cauza toaletei luxoase, a uimitoarei palarii, a blanii si a bijuteriilor pe care le poarta contesa. Cu toate acestea, va inclinati cu respect si ii oferiti un loc pe fotoliu. Aceasta se aseaza si va priveste destul de adanc, cu multa curiozitate, avand la ea si un binoclu de teatru, din aur. Apoi, va spune fara alte menajamente: ‘Dragul meu profesor, acum cincisprezece zile nici nu stiam de existenta domniei tale. (La fel ca si dumneavoastra, de altfel, cu simpla diferenta ca nu ati indraznit sa i-o spuneti). Saptamana trecuta, pentru a-mi ocupa o dupa-amiaza, am mers la conferinta domniei tale. Nu vreau sa-ti ascund absolut nimic: eram convinsa ca o sa ma plictisesc de moarte. Ei bine, nu a fost cazul! DIn contra, te gasesc delicios. (Acest epitet este nou pentru dumneavoastra si va scapa contextul in care este folosit; cu toate acestea, sunteti flatat.) Teoriile domniei tale sunt superbe. Acest lucru m-a facut sa ma gandesc ca nu cunosti aproape nimic despre viata actuala. (La naiba! Nu are pic de jena!) Atunci mi-am spus: Iata un om foarte nou si foarte vechi, ceea ce este de fapt acelasi lucru. Este nou pentru mine, care nu stiu nimic despre filozofie, este probabil nou pentru toti contemporanii, din moment ce acestia nu gandesc asemenea lui. Prin urmare, este un original, iar oamenii originali imi plac. Atunci m-am gandit: as avea nevoie de un astfel de prieten, pentru a putea scapa de barbatii spirituali, care pana la urma se dovedesc a fi atat de obositori. In concluzie, trebuie sa fac cunostinta cu acest barbat. Iata-ma, deci. Sper, dragul meu profesor, ca si dumneata vrei.’ Credeti ca visati. Cum mai vorbeste! Sunteti pur si simplu uimit, chiar stupefiat.
– Ce s-a intamplat, dragul meu domn, s-ar parea ca vorbele mele au fost asemenea unei lovituri in stomac.
Si ce mai cuvinte, Sfinte Sisoe! Faceti totusi un mare efort, acest lucru devine indispensabil. Ii spuneti pe un ton foarte demn, dar politicos: ‘Cred ca ati facut o greseala, doamna contesa. Credeti-ma sunt foarte onorat, flatat chiar, dar trebuie sa va previn ca sunt casatorit!’
– Delicios! Intr-adevar, domnule, esti unic!… Fara indoiala, o sa ma crezi vreo nebuna… Nu este cazul… Iarta-mi acest acces de veselie intempestiva, dar ai un anume fel de a spune ‘sunt casatorit’, ca si cum ar fi ceva solemn si sacru… Si eu sunt casatorita. Contele de B… trebuie ca se afla in acest moment la Monte Carlo… Acolo canta celebra doamna Rosaroff; este nebun de legat dupa aceasta femeie care, intre noi fie vorba, are un piept destul de slab dezvoltat.
Simtiti nevoia sa va prindeti capul intre palme. Toate acestea sunt atat de stranii, necunoscute si monstruoase pentru dumneavoastra!
– Dragul meu profesor, ai o expresie de milioane, simt o dorinta nebuna de a te saruta!
In acel moment va dati inapoi atat de brusc, incat contesa izbucneste din nou in ras.
– Nu-ti fie frica. Nu o sa te ating. Ramane pe altadata.
A plecat. In capul dumneavoastra este un haos in care se lovesc mii de idei si senzatii contradictorii. Nu va dati seama daca sunteti furios, deceptionat, alarmat, suferind sau speriat. Constatati ca nu va mai puteti gasi calmul de dinainte. Remediul este insa foarte aproape. Surazand, deschideti o carte, una dintre acele carti intelepte, din care este suficient s acititi doua pagini pentru a calma si cele mai mari furtuni interioare. La naiba! De data aceasta nu mai are nici un efect. Amintirea contesei de B… va deranjeaza si cele mai profunde meditatii. Nimic nu se schimba in zilele urmatoare. Va reveni, asa a spus. Aceasta vizita este unicul obiect al gandurilor dumneavoastra. Nu va dati seama daca va este teama de acest eveniment sau daca vi-l doriti. In asteptarea sa, munca devine o povara. In fine, aceasta revine, dar aproape ca nu o mai recunoasteti: este imbracata sobru si vorbeste pe un ton rezervat. Va explica faptul ca adesea este foarte nervoasa. In acele momente se comporta capricios, este imposibila, trebuie iertata, caci sufera. Este uimitor cat de interesanta devine o femeie atunci cand vorbeste de suferintele sale. In calitate de moralist, va ocupati de starile de spirit. Astfel, cel al contesei vi se pare de doua ori mai interesant de studiat. Va marturiseste ca lipsa de fidelitate a sotului o innebuneste. Nu are nici un prieten in care ar putea avea incredere si nici un copil cu care sa scape de singuratate. O consolati cat puteti de bine si chiar va oferiti sa ii fiti prieten. Aceasta accepta. Calmul revine in viata dumneavoastra. Noul rol pe care il aveti va umple de o bucurie plina de calm. Folosindu-va de filozofie, sperati sa invingeti nervii contesei si sa o aduceti la o stare de seninatate. La cea de-a patra intrevedere, pronuntati un admirabil discurs referitor la puritatea relatiei dintre dumneavoastra, dar si la ceea ce este maret, dezinteresat si nobil in prietenia dintre un barbat si o femeie. Dupa aceea, denuntati pasiunea ca pe o sursa a nefericirii dintre oameni; fara pasiuni, lumea ar trai intr-o stare inefabila de fericire. Contesa va asculta cu atentie, dupa care va spune: ‘Te iubesc!’ Iata, viata va rezerva surprize! Sunteti stupefiat in fata acestei dezvaluiri neprevazute. Ce e de facut, Dumnezeule, ce e de facut? Nici filozofia nu mai reuseste sa va linisteasca. Numai ideea ca va aflati fata in fata cu o femeie care va iubeste, va bulverseaza. Apoi incepe sa planga. Acest lucru amplifica la maxim dezorientarea dumneavoastra. Totusi, considerati ca aveti datoria de a-i spune acestei persoane ca greseste si ca trebuie sa-si domine insolitul sentiment. Faceti acest lucru cat puteti de bine. Nedorind sa o bruscati, ii spuneti sa revina des. Din nenorocire, vine chiar de a doua zi. Aceasta repeta destainuirea pe acelasi ton trist. Sunteti mai emotionat decat ar trebui sa fie un filozof. Ii inteziceti sa va mai spuna asemenea lucruri. Aceasta se arunca la picioarele dumneavoastra, spunand: ‘Doar un sarut sa-mi dai si nu o sa ma mai vezi niciodata!’ Acest lucru va displace din principiu. Ea insista si cedati. Atunci, se arunca de gatul dumneavoastra si isi impinge prelung buzele arzatoare de gura dumneavoastra, dupa care aproape ca isi pierde cunostinta in timp ce o tineti in brate. Niciodata nu ati fost mai deranjat. Iata-va in brate cu o contesa aproape lesinata. Nu indrazniti nici sa va miscati, nici sa o strigati. Din nenorocire, toate acestea se petrec intr-o zi frumoasa de vara. Contesa este imbracata foarte lejer, nu poarta corset, dupa cum ati fost obligat sa constatati. Exista unel contacte deosebit de excitante, chiar si pentru un filozof. Din fericire, aceasta isi revine in fire.
– Te rog, putina apa… ma sufoc!
O duceti pe pat. Dupa ce turnati apa in singurul pahar din birou, va grabiti catre contesa. Va asteapta o noua incercare: aceasta si-a deschis corsajul, in asa fel incat puteti spune impreuna cu Moliere: ‘Ascundeti acest san pe care nu il pot privi.’ Pentru a fi mai apropape de adevar, pluralul ar fi mai exact. Revenindu-si complet, aceasta spune: ‘Esti crud…’ Va este greu sa intelegeti la ce se refera; ii raspundeti vorbind despre principii, maxime, axiome…
– Toate acestea sunt doar cuvinte. Unui alt barbat i s-ar face mila… Nu ai inima…
Lasati capul in jos, foarte trist pentru ca sunteti inteles gresit. Aceasta se ridica brusc si se duce catre usa cu un pas grabit. Privirea sa pierduta va nelinisteste.
– Doamna, unde te duci?
– Oricum nu te intereseaza.
– Te implor, spune-mi ce ai de gand sa faci!
– O nebunie, o prostie sau un gest necugetat, nu stiu inca!
– Ma sperii! Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi ce ai de gand sa faci!
– Nu, nu vreau sa ai remuscari.
– Doamna, nu iti dau voie sa iesi de aici! Esti prea dezorientata… Nu te las sa iesi.
– Fie! Voi astepta! La un moent dat tot trebuie sa ma lasi sa plec…
– Este teribil! Doamna, promite-mi…
– Nu pot sa promit, daca nu sunt sigura ca o sa ma tin de cuvant…
– Dar ce doresti, pentru numele lui Dumnezeu? Ma chinui!
– Si tu pe mine!
– Imi promiti ca daca… Oh, ce sunt pe cale sa spun… imi promiti ca daca voi face ceea ce imi ceri….
– O, Pierre! Te voi binecuvanta toata viata!…
– Asfel, ai facut acest act. Totul s-a petrecut in acel birou de lucru care nu a vazut vreo alta silueta feminina sau carte profana. S-a petrecut intre acele ziduri unde se gasesc laolalta toate comorile intelepciunii umane…
COMENTARII
A manifestat oare contesa din nou o veselie intempestiva, dupa ce actul respectiv a avut loc? I-a declarat profesorului ca este cel mai delicios, cel mai candid si cel mai special dintre toti moralistii? Nu trebuie sa tinem cont d econduita stranie a acestei femei. Un lucru conteaza: adulterul comis cu sange rece, dar considerat ca act de constiinta. Profesorul nostru nu este un om slab, dominat de pasiuni. Timpul si dragostea sa sunt impartite intre Filozofie, profesia lui, si Felicite, sotia, dupa cum am spus mai sus. Virtuos din fire, acesta este scarbit de ideea de adulter. Totusi, sub presiunea circumstantelor, se da batut. Este de condamnat? Desi protejat de austeritatea docta a meseriei sale, acesta a pornit un foc violent in inima unei femei. Ea ajunge in stare sa se omoare daca posiunea s nu are o finalitate. Ce este de facut intr-un asemena caz? Fara indoiala, este posibil ca aceasta doar sa ameninte,dar cum sa isi dea seama? Dar daca este sincera? Daca este in stare sa comita acest act de disperare? Intre un adulter sigur si o moarte probabila a unei tinere femei, ce om drept ar ezita?”
Daca vrei cartea ta, click aici.