“Intr-o clipa, platforma se umplu de umbre ce se certau si gesticulau. Lui Ralph, care sedea pe butuc, izbucnirea i se parea de domeniul nebuniei. Teama, fiarele, lipsa generala de intelegere ca focul era elementul cel mai important. Cand incercai sa lamuresti lucrurile, discursul degenera, scotea la iveala alte probleme neplacute.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Vazu o pata alba in bezna de langa el, asa ca smulse cochilia de la Maurice si sufla cu toata forta. Adunarea tacu uluita. Simon, care se afla aproape, puse mana pe cochilie. Simti o nevoie primejdioasa de-a vorbi; dar era o experienta ingrozitoare sa se adreseze unei adunari.
– Poate, zise el ezitand, poate ca exista o fiara.
Adunarea urla salbatic, iar Ralph se ridica uluit.
– Tu, Simon? Tu crezi asta?
– Nu stiu, raspunse Simon, sufocat de bataile propriei inimi. Dar…
Furtuna izbucni.
– Stai jos!
– Taci!
– Ia cochilia!
– Du-te dracului!
– Gura!
– Ascultati-l. Are cochilia! striga Ralph.
– Vreau sa spun ca… poate ca fiara suntem noi.
– Prostii!
Cel care vorbise fusese Piggy, revoltat de lipsa de seriozitate.
– Am putea fi un fel de… continua Simon.
Simon deveni incoerent, incercand sa explice boala esentiala a omenirii. ii veni inspiratia.
– Care e cel mai murdar lucru?
Drept raspuns Jack pronunta un cuvant scurt, expresiv si brutal in tacerea nedumerita care urma. Refulara usurati. Pustii asezati din nou pe busteanul instabil cazura si nici nu le pasa. Vanatorii tipau de incantare.
Eforturile lui Simon se irosira; rasul celorlalti il infranse cu cruzime, iar el se intoarse fara aparare la locul lui.
In cele din urma, adunarea tacu. Cineva spuse pe neasteptate:
– Poate ca vorbeste de-un fel de stafie.
Ralph ridica cochilia si se uita lung prin bezna. Plaja de un galbui spalacit ii aparu ca singurul lucru mai luminos. Pustii chiar erau langa ei? Da, fara indoiala, stateau unii intr-altii, ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. O pala de vand infiora palmierii, iar tacerea si bezna parura sa amplifice zgomotul, sa-l scoata in evidenta. Doua trunchiuri cenusii se frecara unul de celalalt cu un scartait sinistru, pe care nimeni nu-l remarcase in timpul zilei.
Piggy ii lua cochilia din mana. Vorbi indignat.
– Nu cred deloc in stafii!
Jack se ridica si el, inexplicabil de furios:
– Cui ii pasa de ce crezi tu, Fatty?
– Am cochilia!
Rasuna zgomotul unei scurte incaierari, iar cochilia se muta dintr-o mana intr-alta.
– Da-mi inapoi cochilia!
Ralph se vari intre ei si primi un ghiont in piept. Smulse cochilia de la unul din ei si se aseza cu rasuflarea taiata.
– Vorbim prea mult despre stafii. Ar trebui sa discutam despre asta in timpul zilei.
– Poate ca asta e fiara – o stafie, interveni o voce inabusita, anonima.
Adunarea se clatina ca batuta de vant.
– Discutam prea mult si nu mai respectam ordinea, zise Ralph. Nu putem tine adunari ca lumea daca nu respectati regulile.
Se opri din nou. Planul bine chibzuit al acestei intruniri se destramase.
– Ce vreti sa spun? Am facut o greseala ca am tinut adunarea atat de tarziu. O sa votam; vreau sa spun ca o sa votam daca exista sau nu stafii; apoi o sa megem la colibe fiindca suntem cu totii obositi. Nu, Jack, asa e? Stai o clipa. Va mai spun inca o data ca nu cred in stafii. Si nici nu vreau sa las impresia c-as crede. Nu vreau sa ma gandesc la ele. In orice caz, nu acum, pe intuneric. O sa hotaram ce-i de facut in privinta asta.
Ridica cochilia.
– Foarte bine, atunci. Presupun ca problema este daca exista sau nu stafii…
Reflecta pret de o clipa si formula intrebarea.
– Cine crede c-ar putea exista stafii?
Se asternu o tacere lunga si nimeni nu se clinti. Ralph scruta intunericul si zari mainile ridicate. Spuse sec:
– Inteleg.
Lumea, lumea dominata de legi si de ratiune, se ducea de rapa. Odata lucrurile fusesera limpezi; insa acum… pana si vaporul plecase.
Piggy ii smulse cochilia din mana si glasul lui rasuna strident:
– Nu votez pentru stafii!
Se intoarse spre adunare.
– S-o tineti cu totii minte, continua el si batu din picior. Ce suntem noi? Oameni? Animale? Salbatici? Ce-au sa-si inchipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria, vanam porci, lasam focul sa se stinga, iar acum…
O umbra il infrunta violent.
– Gura! Vierme gras!
Urma o lupta scurta, iar cochilia sclipitoare fu smucita de colo-colo. Ralph sari in picioare.
– Jack! Jack! N-ai cochilika! Lasa-l sa vorbeasca!
Fata lui Jack se ivi aproape.
– Sa taci! Cine esti, la urma urmei? Stai aici si le spui ce sa faca. Nu vanezi, nu stii sa canti…
– Sunt sef. Am fost ales.
– Crezi ca alegerea are vreo importanta? Te multumesti sa dai ordine fara cap…
– Piggy are cochilia.
– E adevarat… favorizeaza-l pe Piggy, ca intotdeauna.
– Jack!
Vocea lui Jack il maimutari acru.
– Jack! Jack!
– Regulile! striga Ralph, incalcati regulile!
– Cui ii pasa?
Ralph isi reveni.
– Regulile sunt singurul lucru pe care-l avem!
Jack i se impotrivi.
– Da-le dracului de reguli! Suntem puternici, vanam! Daca exista o fiara, o s-o vanam! O s-o inconjuram, o s-o lovim, o s-o lovim, o s-o lovim…!
Scoate un tipat salbatic si sari pe nisipul galbui. Platforma se umplu imediat de zgomote si de agitatie, inghionteala, urlete si rasete. Adunarea se risipi, iar baietii alergara la intamplare, trancanind, de la palmieri la malul apei, de-a lungul plajei, inecati in bezna. Ralph se pomeni ca atinge cochilia cu obrazul si o lua din mana lui Piggy.
– Ce-au sa spuna oamenii mari? striga Piggy din nou. Uita-te la ei!
De pe plaja rasunara zgomote ca de vanatoare, de ras isteric si de spaima.
– Ralph, sufla in cochilie.
Piggy se afla atat de aproape, incat Ralph ii vedea sticlind singura lentila.
– Pe urma focul. Nu-si dau seama?
– Trebuie sa fii brutal. Sileste-i sa faca ce vrei tu.
Ralph raspunse cu glasul prudent al celui care repeta o teorema.
– Daca am sa suflu in cochilie, iar ei n-au sa se intoarca, am stricat totul. N-o sa mai putem tine focul aprins. O sa fim ca animalele. N-o sa fim salvati niciodata.
– Daca nu sufli, o sa ajungem si mai repede ca animalele. Nu vad ce fac, dar ii aud.
Siluetele risipite se adunasera pe nisip si formau o masa neagra, care se rotea. Fredonau, iar pustii, obositi, se indepartasera incet, cu urlete. Ralph isi duse cochilia la buze, apoi o lasa jos.
– Uite care e problema, Piggy: sunt sau nu stafii? Sau fiare?
– Fireste ca nu.
– De ce nu?
– Fiindca n-are sens. Casele, strazile, televiziunea n-ar putea exista.
Baietii care topaiau si cantau erau acum atat de departe, incat zgomotul se auzea doar ca un ritm nearticulat.
– Si ce daca n-are sens? Vorbesc de ce se intampla pe aceasta insula. Sa presupunem ca exista fiinte care ne pandesc si ne asteapta.
Ralph tresari violent, se apropie de Piggy, iar cei doi se ciocnira rau unul de altul.
– Inceteaza cu discutia asta! Avem destule necazuri, Ralph, si nu mai pot rabda prin cate am trecut. Daca exista stafii…
– Ar trebui sa renunt la sefie. Asculta-i.
– O, Dumnezeule! O, nu!
Piggy il infasca pe Ralph de brat.”
Daca vrei cartea ta, click aici.