“Alcoolul si dependenta de droguri sunt adesea o consecinta a neputintei de a face fata contextului social – neputinta de a fi prezenti in propria noastra viata. Una dintre cauzele principale ale adictiei a fost descoperita de Dr. Bruce Alexander, profesor emerit in psihologie, care a condus in anii ’70 urmatorul experiment.
Echipa doctorului Alexander a construit doua custi cu ambiante diferite pentru cobai. Sobolanii din custile standard de laborator au fost izolati. Nu puteau sa-i vada sau sa-i atinga pe ceilalti cobai si nu aveau nimic de facut. In mediul vast, imbogatit, cunoscut ca ‘Paradisul Sobolanilor’, cobaii beneficiau de hrana buna, roti pentru alergat, jucarii pentru stimularea mintala, platforme pentru catarat, cutii de conserve in care se puteau ascunde si multi alti cobai, cu care puteau socializa.
In ambele medii, sobolanii au avut acces la doua recipiente cu bautura: o sticla cu apa obisnuita si o sticla cu apa amestecata cu morfina. Sobolanii din cusca izolata au ales aproape intotdeauna apa cu morfina. Deveneau intotdeauna dependenti, iar multi dintre ei beau din ea pana mureau. Cei din ‘Paradisul Sobolanilor’ n-au baut aproape niciodata apa cu morfina, preferand sa socializeze si sa se joace intre ei.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Sobolanii sunt fiinte sociale, sexuale si muncitoare, la fel ca oamenii. Oamenii care devin dependenti nu trebuie sa fie pusi in custi, a consemnat profesorul Alexander. Este suficient ca oamenii sa se simta privati de libertate – la serviciu, intr-o sala de clasa, intr-o relatie, in familie sau intr-o tara – si vor recurge la alcool sau la droguri, pentru a face fata situatiei. Profesorul Alexander a sugerat ca adictia este o forma de evadare dintr-un mediu social in care legatura umana cu tine insuti si cu ceilalti este imposibila.
Intr-un alt experiment, Alexander i-a fortat pe sobolanii izolati sa bea doar apa cu morfina timp de cincizeci si sapte de zile. Daca povestile noastre culturale despre adictie ar fi adevarate – ca substantele din droguri preiau controlul asupra creierului nostru -, atunci doua luni de baut morfina ar fi trebuit sa fie suficiente pentru a acrea adictie. Si, totusi, cand sobolanii ‘dependenti’ au fost mutati in ‘Paradisul Sobolanilor’, acestia au incetat sa mai bea apa cu morfina. Au ales in loc apa pura. Dupa o perioada de autoizolare, s-au adaptat mediului favorabil si si-au schimbat comportamentul.
In timp ce profesorul Alexander studia efectele mediului social asupra sobolanilor, razboiul din Vietnam facea ravagii in celalalt colt de lume. Potrivit unui studiu publicat in revista medicala Archives of General Psychiatry, douazeci la suta dintre soldatii americani care luptau in Vietnam erau dependenti de heroina. Publicul si mass-media din Statele Unite erau ingrozite ca sute de mii de veterani urmau sa se intoarca acasa ca narcomani, insa acest lucru nu s-a intamplat niciodata. Soldatii au revenit acasa si nouazeci de procente din cei care erau dependenti au incetat sa mai foloseasca heroina pe parcursul primului an.
In cartea sa Chasing the Scream, Johann Hari scria ca sobolanii din experimentele lui Alexander si soldatii din Vietnam nu erau victie ale drogului, ci ale mediului. Adictia era felul lor de a face fata unei situatii in care ‘fusesera despartiti de tot ce avea sens pentru ei’, a consemnat Hari. Cand simti ca esti privat de libertate, iar universul devine intolerabil, pleci – fizic, daca poti, si mental, daca nu poti. Cand soldatii si-au schimbat mediul, si-au schimbat si comportamentul. S-au intors acasa, la o viata plina de sens si au renuntat la droguri.
Este mai putin probabil ca oamenii care traiesc intr-un context social in care au posibilitatea de a crea legaturi sociale si de a fi captivati de munca lor sa devina dependenti, chiar daca au posibilitatea de a consuma alcool sau droguri. Pana la urma, tot ceea ce-si doresc este sa fie prezenti in vietile lor. Insa daca se simt prinsi intr-o situatie, un loc de munca sau o relatie, daca nu pot stabili conexiuni, pentru ca traiesc intr-un mediu social care ii pedepseste pentru ceea ce sunt, isi vor gasi refugiul in orice ‘analgezic’.
Profesorul Peter Cohen, director al Centrului pentru cercetarea drogurilor de la Universitatea din Amsterdam a scris ca noi, oamenii, avem o nevoie fundamentala de a crea o legatura intre noi, munca noastra si ceilalti. Numai deschizandu-ne inimile catre Adevarul din viata noastra putem crea legaturi in relatiile noastre cu noi insine si cu altii. Relatiile – cu oamenii, cu munca noastra, cu Dumnezeu – sunt complete sau nu sunt deloc. Nu exista cale de mijloc. Oamenii se unesc cand sunt autentici, deschisi si onesti sau nu se unesc deloc.
Cu totii am trecut prin relatii romantice, de prietenie, de serviciu sau familiale in care stiam ca nu suntem autentici si in cadrul carora nu puteam fi sinceri. Daca nu intelegem cum stau lucrurile in relatiile noastre, ele ne conduc, pur si simplu, catre o stare de insingurare, chiar daca avem pe cineva alaturi (pentru noi, devine doar un corp strain). A ramane captiv la un loc de munca indezirabil inseamna a ne instraina de noi insine. Durerea se transforma in depresie la interior si se manifesta prin furie la exterior. Dependenta este doar o incercare nereusita de a face fata durerii de a trai, in timp ce suntem rupti de noi insine.
In 2011, la Londra, in cadrul unei prelegeri, profesorul Alexander a spus:
– Fiintele umane devein dependente numai cand… simt nevoia disperata de aumple golul care ameninta sa le distruga. Nevoia de a umple un gol interior nu se manifesta exclusiv la cei care devin dependenti, ci afecteaza pe majoritatea oamenilor.”
Daca vrei cartea ta, click aici.