“Daca va ganditi ca domnul Holmes a lucrat sustinut timp de douazeci si trei de ani si ca din acestia, saptesprezece am lucrat si eu impreuna cu el simi s-a permis sa-mi iau tot felul de notite, va puteti inchipui cat material am adunat. Problema a fost intotdeauna sa stii sa alegi solutia potrivita, nu neapara sa descoperi adevarul. Lungul sir de anuare ingramadite pe un raft si valizele pline cu documente erau un adevarat rezervor pentru un student, caci nu contineau numai date despre crime, ci si despre scandalurile sociale si oficiale de pe la sfarsitul epocii victoriene. Cat despre acestea din urma, pot sa spun ca autorii scrisorilor disperate, care se roaga ca onoarea familiilor sau reputatia stramosilor lor sa ramana neatinsa, nu au niciun motiv de ingrijorare. Discretia si inaltul simt al onoarei, prin care prietenul meu s-a distins intotdeauna, inca functioneaza in asternerea acestor amintiri si nu s-a abuzat de increderea nimanui. Si totusi, sunt ferm impotriva distrugerii respectivelor insemnari, desi s-au facut eforturi uriase in acest sens. Autorul acestor actiuni teribile este cunoscut si, daca se repeta, domnul Holmes mi-a dat mana libera sa dezvalui toata povestea cu politicianul, farul si cormoranul dresat. Exista cel putin un cititor care va intelege.
Sa nu ne inchipuim ca fiecare din aceste cazuri i-a dat domnului Holmes prilejul de a-si pune in evidenta acele daruri nemaintalnite, instinctul si observatia sa, pe care m-am straduit sa le oglindesc in memoriile de fata. Uneori era nevoie de un efort mai mare pentru a culege fructul, alteori ii cadea drept in poala. Dar tragediile umane cele mai mari faceau parte dintre acele cazuri care ii solicitau acest efort teribil si despre unul dintre ele as dori sa va vorbesc acum. In relatarea sa, am schimbat intrucatva numele persoanelor si locurilor, dar altfel faptele prezentate sunt aceleasi.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Intr-o dimineata – se intampla pe la sfarsitul anului 1896 – am primit o nota urgenta de la Holmes, in care-mi cerea sa vin. Cand am ajuns, l-am gasit asezat pe fotoliu, intr-o atmosfera incarcata de fum de tigara, in compania unei femei in varsta, cu o figura materna si trupesa, cum sunt mai toate proprietaresele, asezata pe fotoliul din fata lui.
– Aceasta este doamna Merrilow, din South Brikton, spuse prietenul meu gesticuland. Pe doamna Merrilow nu o deranjeaza fumul de tigara, asta daca doresti sa te lasi in voia viciului tau. Doamna Merrilow a venit cu poveste interesanta, care ar putea sa duca spre elemente noi, si m-am gandit ca prezenta ta e necesara.
– Cu orice va pot fi de folos.
– Sper ca ma intelegeti, doamna Merrilow, ca as dori sa am un martor cu mine cand voi ajunge la doamna Ronder. Poate ii explicati inainte de venirea noastra.
– Dumnezeu sa va binecuvanteze, domnule Holmes, spuse musafira noastra, e atat de nerabdatoare sa va vada, incat puteti sa va luati toata parohia cu dumneavoastra.
– Atunci vom veni devreme in dupa-amiaza aceasta. Sa vedem daca avem toate datele corecte inainte sa incepem. Daca vom trece inca o data prin ele, va intelege si domnul Watson cum stau lucrurile. Spuneati ca doamna Ronder este de sapte ani chiriasa dumneavoastra si ca in tot acest rastimp nu ati vazut-o decat o singura data la fata.
– Dumnezeu stie ce bine era daca acest lucru nu s-ar fi intamplat! spuse doamna Merrilow.
– Sa inteleg ca fata ei era mutilata intr-un mod ingrozitor.
– De fapt, domnule Holmes, cu greu ai fi spus ca aceea era o fata. Atat de ingrozitor arata. Odata, laptarul nostru a tras cu ochiul la ea de la fereastra de sus si i-a scapat bidonul din mana si laptele s-a varsat peste tot prin gradina din fata casei. Asa de inspaimantatoare era. Cand am vazut-o eu – s-a intamplat s-o iau prin surprindere – s-a acoperit imediat si pe urma mi-a spus:
– Acum ati aflat, doamna Merrilow, de ce nu-mi dau niciodata voalul.
– Aveti idee ce-a patit?
– Nici cea mai mica idee.
– A venit cu vreo recomandare?
– Nu, domnule, dar a platit cu banii ei lichizi si erau destul de multi. A platit cu banii jos si in avans chiria pe un apartament intreg si nici nu s-a targuit. In asemenea timpuri, o femeie saraca ca mine nu-si poate permite sa renunte la o astfel de ocazie.
– V-a oferit vreun motiv pentru care a ales tocmai casa dumneavoastra?
– Casa mea se afla mai in spate si oferea mai multa intimitate. Apoi traiam singura, fara familie. Trebuie sa marturisesc ca incercase si pe la alte case si si-a dat seama ca a mea se potrivea cel mai bine nevoilor ei. Ceea ce cauta era intimitatea si era gata sa plateasca pentru asta.
– Si spuneti ca nu i-ati vazut fata de la acel incident. Mi se pare o poveste iesita din comun si nu e de mirare ca vreti sa o deslusiti.
– De fapt, nu vreau, domnule Holmes. Eu sunt multumita atata timp cat mi se plateste chiria. Oricine si-ar dori sa aiba un chirias atat de linistit si care nu-ti creeaza probleme.
– Atunci ce nu a mai mers bine?
– Sanatatea ei, domnule Holmes. Pare ca se deterioreaza. Si ceva teribil ii intuneca mintea. ‘Crima!’ striga, domnule, ‘crima’! Odata am auzit-o strigand: ‘Bestie nemiloasa! Esti un monstru!’ Ea noapte si cuvintele ei rasunau clar, incat m-au infiorat.”
Daca vrei cartea ta, click aici.