“Guvernele, atunci cand dureaza, tind intotdeauna spre forme aristocratice. Istoria nu cunoaste niciun guvern care sa fi evitat acest proces. Si, pe masura ce se dezvolta aristocratia, guvernele au din ce in ce mai mult tendinta de a actiona exclusiv in interesul clasei conducatoare, indiferent daca aceasta este o monarhie ereditara, o oligarhie intemeiata pe imperii financiare sau o birocratie bine fortificata.
‘Despre politica privita ca fenomen repetitiv’,
Manualul de instructie Bene Gesserit”
Cartea o poti cumpara de aici.
” – Pentru ce ne face aceasta oferta? intreba Farad’n. Aspectul asta e esential.
Se afla, impreuna cu Basharul Tyekanik, in salonul apartamentului sau privat. Wensicia, sezand la oarecare distanta pe un divan albastru, asista mai degraba decat participa la aceasta intrevedere. Isi dadea seama de asta si era iritata, dar Farad’n se schimbase infricosator de mult din acea dimineata in care-i dezvaluise planurile lor secrete.
Era sfarsitul dupa-amiezii la Castelui Corrino si lumina blanda sublinia impresia de confort si tihna a salonului. Camera era plina de rafturi cu carti autentice, reproduse pe plastino, si etajere intesate de role holografice, nomenclatoare de date, bobine shiga si amplificatoare mnemonice. Toate semnele aratau ca incaperea era frecventata cu asiduitate. Cartile erau uzate, metalul amplificatoarelor era patinat, colturile nomenclatoarelor de date erau jerpelite. Nu exista decat un singur divan, dar scaunele – flotoare senziforme de un confort discret – erau numeroase.
Farad’n statea cu spatele la una dintre ferestre. Purta o uniforma simpla de sardaukar, in gri si negru, a carei singura ornamentatie erau ghearele de leu brodate cu fir de aur la colturile gulerului. Alesese sa-i primeasca pe mama sa si pe Bashar in aceasta odaie in nadejdea de a crea o atmosfera mai destinsa decat ar fi fost cu putinta intr-un cadru mai oficial. Dar neincetatele ‘Domnia-Ta’ si ‘Doamna’ ale lui Tyekanik mentineau distanta.
– Domnia-Ta, nu cred ca ne-ar fi facut oferta daca n-ar fi fost in stare s-o onoreze.
– Bineinteles ca nu! interveni Wensicia.
Farad’n sa-i arunce o privire pentru a o reduce la tacere, inainte de a intreba:
– N-am exercitat niciun fel de presiuni asupra lui Idaho? N-am facut nicio incercare pentru a obtine acest lucru pe baza promisiunii Propovaduitorului?
– Niciuna, raspunse Tyekanik.
– Atunci cum de Duncan Idaho, al carui devotament fanatic fata de Atreizi este notoriu, se ofera acum sa ne-o predea pe Doamna Jessica?
– Zvonurile despre unele tulburari pe Arrakis… se aventura Wensicia.
– Nu-s confirmate, spuse Farad’n. Sa-si fi varat coada Propavaduitorul?
– Posibil, zise Tyekanik, desi nu prea vad ce motiv ar fi avut.
– Idaho pretinde ca vrea s-o puna la adapost, spuse Farad’n. Ar fi destul de verosimil, daca zvonurile…
– Exact, facu Wensicia.
– Sau ar putea fi vorba doar de un viclesug, observa Tyekanik.
– Putem sa emitem cateva supozitii si sa le analizam, zise Farad’n. De pilda: Daca Doamna Alia nu-l mai vede cu ochi buni pe Idaho?
– Asta ar explica totul, opina mama sa, dar el…
– Inca tot n-avem nicio veste de la contrabandisti? o intrerupse Farad’n. De ce nu reusim sa…
– Comunicatiile sunt intotdeauna proaste in acest anotimp, explica Tyekanik, iar masurile de siguranta…
– Da, sigur, totusi… (Farad’n clatina din cap.) Nu, supozitia asta nu-mi place.
Nu te grabi s-o abandonezi, zise Wensicia. Toate vorbele care circula pe seama Aliei si a acelui Preot, nu-i mai tin minte numele…
– Javid, spuse Farad’n. Dar e limpede ca individul ala…
– A fost o pretioasa sursa de informatii pentru noi, zise Wensicia.
– Voiam sa spun ca-i limpede ca individul e agent dublu. Nu se poate avea incredere in el. Exista prea multe semne…
– Eu n-am remarcat niciunul, se impotrivi Wensicia.
Obtuzitatea mamei sale il irita brusc pe Farad’n.
– Atunci, crede-ma pe cuvant, mama! Semnele exista. Am sa-ti explic alta data.
– Ma tem ca trebuie sa fiu de acord, rosti Tyekanik.
Wensicia se cufunda intr-o tacere ofensata. Cum indrazneau s-o ignore in felul asta? Ca si cand n-ar fi fost decat o muiere fara minte, care nu…
– Sa nu uitam ca Idaho a fost candva un ghola, relua Farad’n. Tleilaxu…
Ii arunca o privire piezisa lui Tyekanik.
– Vom cerceta aspectul, zise Basharul.
Admira felul in care functiona mintea lui Farad’n: era vie, iscoditoare, ascutita. Da, se putea ca tleilaxu, redandu-i viata lui Idaho, sa fi plantat in el un puternic carlig de undita in folosul lor.
– Desi nu-mi imaginez niciun motiv tleilaxu, adauga Farad’n.
– O investitie in sansele noastre, sugera Tyekanik. O mica asigurare in vederea unor viitoare favoruri, poate?
– As zice, mai degraba, o investitie masiva, fu de parere Farad’n.
– Dar periculoasa, rosti Wensicia.
Farad’n se vazu nevoit sa-i dea dreptate. Puterile Doamnei Jessica erau vestite pe tot cuprinsul Imperiului. In definitiv, ea fusese cea care-l formase pe Muad’Dib.”
Daca vrei cartea ta, click aici.