“Incepu sa respire adanc. Adanc si rar. Parca se pregatea de meditatie. Dar Lorena nu meditase niciodata si nici n-o interesa chestia asta. Singurul ei interes era gasirea ideii cu care sa-l faca pe Relu sa-i inteleaga viata, sa n-o condamne.
Ma va mai accepta? Ma va mai dori si dupa aceea?“
Cartea inca nu o poti cumpara.
“Si mai erau si parintii lui!
Ce si cum le va spune? Dar… chiar o sa le spuna? Si daca da, ce vor zice oamenii aia? Cum ar putea intelege ca fiul lor se casatoreste cu o femeie care a fost… tarfa?
Melodia telefonului suna strident in linistea camerei si o intrerupse brusc din contemplarea fara ganduri, aducand-o in spatiul si timpul prezente. Puse pe masuta paharul din care nu bause deloc.
Ochii i se marira si inima i se opri o fractiune de secunda. Era total surprinsa de numele de pe ecran. N-o mai sunase de mult timp si nici nu si-ar fi dorit s-o mai caute.
‘Armand! Ce surpriza! De ce ma suni? Credeam ca ai plecat din tara.’
‘Da, am facut mai multe calatorii, am fost si foarte ocupat. As vrea sa ne vedem.’
‘Nu se poate, din cel putin doua motive: primul – sunt la Paris,’ ii spuse Lorena cu zambet in glas.
‘Nu-i nimic, oricum veneam maine acolo! Ce coincidenta, nu?’ si rase fortat, dar blonda nu sesiza nuanta, din cauza surprizei.
‘ Nici asa nu se poate, Armand. Motivul al doilea – si cel mai important – nu mai practic. Mi-am schimbat jobul. Si apoi, ma marit. Esti singurul caruia ii spun si singurulcaruia i-as fi putut spune. Ai fost primul care m-a tratat ca pe un om, o fiinta umana ca toate celelalte, nu un obiect de unica folosinta, pe care-l arunci la gunoi dupa utilizare.’
Tacerea se instala la celalalt capat.
‘Alo? Armand, mai esti acolo?’
‘Daaa. Vreau totusi. te rog, sa ne vedem. Doar ca sa vorbim, la un bistro, la o terasa. Unde vrei tu.’
‘Nu stiu…’ Acum blonda era cea care tacea, cu ganduri invalmasite, pe care nu reusea sa le descurce.
‘Nu se cade. N-ar fi drept fata de logodnicul meu.’
Armand sesiza si aprecie pozitia pe care o avea femeia fata de legatura cu fiul lui, dar lucrurile nu aveau cum sa avanseze, trebuiau oprite cu orice pret.
‘Te rog, te rog mult! Vorbim si despre asta. Doar vorbim. E important si pentru tine! Nu te retin mai mult de o jumatate de ora, promit!’
‘Mi-e greu, nu stiu ce sa zic…’ si tacu din nou. Respira superficial, rapid, interlocutorul o putea depista fara efort, probabil, dar n-avea ce face.
‘Lorena, e foarte important, crede-ma! Veivedea!’ insista barbatul cu o voce deodata grava, care promitea un breaking news revelatoriu.
Cu sufletul greu si mintea vraiste, femeia spuse:
‘Bine, la ora 11. Numai un sfert de ora! In Montparnasse, la Chez Georges. O stii?’
‘Nu-ti face probleme, ma descurc bine in Paris. Asa ramane atunci, ora 11 la Chez Georges Montparnasse. Pa!’
‘La revedere…’ raspunse Lorena, inchizand. Respira sacadat, de parca fugise cateva mii de metri in coasta.
Iata, de ceea ce se temea, nu scapase! Se intampla! Vechea viata o gasea si aici. Chiar daca se personifica in cel mai pretuit fost client al ei, tat aia era!
Relu intra aproape imediat dupa ce ea inchisese cu Armand. Simtea ca nu poate vorbi nimic cu el acum, era ca o bomba amorsata, gata sa explodeze. Incerca sa faca fata situatiei. Inspira pana in rarunchi, apoi expulza aerul cu putere. Sa ne linistim! Sa ne linistim! Nimic, nicio metoda nu functiona. Mainile ii tremurau vizibil de la agitatie ce o cuprinsese. O sa vada Relu! Trebuie sa ies din casa acum!
Baiatul se dezbraca, pregatindu-se sa intre la baie sa faca un du ori doar sa s e spele pe maini.
‘Iubitule, am uitat sa iau niste condimente. Merg pana la marche’, la arabii dincolt!’
O zbughi pe usa, fara sa mai astepte raspunsul lui. Reveni dupa trei sferturi de ora, in care incercase sa se calmeze si sa revina la o stare de luciditate necesara sustinerii unui minim de dialog cu Relu. Noroc ca acesta se uita pe niste partituri mai complicate, pe care, probabil, urma sa le sustina zilele sau saptamana urmatoare. Rasufla usurata ca el nu avea chef de discutii sau de altceva, n-ar fi fost in stare sa fie suficient de coerenta in niciuna dintre situatii.”
Daca vrei cartea ta, va trebui sa mai astepti un pic.