“Mica trupa o lua la picior pe bulevardul inghetat care ducea la statia de metrou Saint-Germain des Pres. Vantul sfichiuia copacii uscati si patrundea prin canadiene. Ningea des.
Nu era o zi potrivita sa admiri frumusetile Parisului.
O clipa, Watson isi iti botisorul din sacul lui de calatorie pe care majordomul si-l aranjase pe dupa gat, adulmeca aerul inghetat si imediat se cuibari la loc la caldurica.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Mersera cu totii in tacere pana cand Agatha conduse trupa intr-un bistrou caracteristic, luminat si plin de lume. Imediat ce se asezara la o masa, fata scoase ziarul pe care i-l daduse Larry si puse degetul pe prima pagina.
– O crima? intreba pe neasteptate. In ce bucluc ne-ai bagat, vere?
Luat prin surprindere, Mr. Kent tresari pe scaun si fu gata-gata sa rastoarne tava cu pahare.
– Ah-ah, stiu, stiu… s-a dus pe apa sambetei vacanta noastra, balbai tanarul detectiv, gafaind puternic. Insa va asigur ca va pot explica totul!
Agatha zambi.
– Lasa vacanta, n-are importanta, verisorule, il asigura ea. Dar de ce ti-au incredintat tocmai tie ancheta unui delict? Fara suparare, dar esti un novice.
Nu gresea prea mult.
De obicei, examenele lui Larry se limitau furturi, inselaciuni si rapiri, in timp ce crimele erau repartizate detectivilor mai experimentati de la Eye International.
Baiatul se uita circumspect in jurul lui, apoi se intinse spre ea peste masa.
– Vreti sa stiti adevarul? intreba soptind aproape imperceptibil.
Agatha si Mr. Kent il invitara sa vorbeasca dand cu hotarare din cap.
– Lucrez pentru agentul UM60, le dezvalui pustiul. Si-a rupt un picior in timp ce asteptam plecarea trenului Eurostar, iar eu eram cel mai apropiat agent caruia putea sa-i incredinteze documentele secrete ca sa rezolve cazul. O coincidenta extraordinara, nu vi se pare?
Omisese sa specifice ca incidentul avusese loc din cauza neatentiei lui si ca profesorul se afla la pat in spital cu un picior in tractiune si pus in ghips. Ii parul rau imediat, pentru ca Agatha avea talentul sa intuiasca din zbor orice minciuna. Atunci, ca sa-si confirme povestea, scoase din buzunar un mic dispozitiv patrat.
– Acesta este EyeNet-ul pe care mi l-a imprumutat agentul UM60 pentru misiune, un model mult mai avansat decat al meu, declara.
– Si ce sunt ochelarii aia caraghiosi cu beculete licaritoare? intreba verisoara.
– Sunt un tip de viziaore speciale multifunctionale de strans date de la locul faptei, adauga pustiul. Profesorul m-a sfatuit sa nu-i scot nici cand ma duc sa ma culc!
Sublinie ultima fraza cu un suras nervos. Observase ca Agatha isi scarpina nasucul carn, cand facea in totdeauna cand avea una dintre incredibilele ei intuitii.
Din fericire, in momentul acela sosi barmanita sa ia comanda pe un carnetel.
– Aveti vreo preferinta? intreba verisoara, singura din grup care vorbea frantuzeste. Daca nu, as propune o gustare traditionala.
Larry si Mr. Kent nu aveau obiectii, deci Agatha comanda un platou cu felurite branzeturi si se concentra iar pe ancheta.
– Bine dragi colegi, ataca ea. Stirile din ziar sunt foarte vagi si le putem rezuma in cateva puncte. Sunteti gata?
Ceilalti ciulira urechile.
– Punctul unu: victima e Vasili Procnov, un diplomat rus de saizeci de ani care lucra la sediul ambasadei ruse din Paris.
Larry tasta numele pe dispozitiv si cauta in arhiva interminabila de la Eye International.
– Am gasit! exclama radiind de bucurie. Poti continua, verisoara!
– Punctul doi: locul delictului este celebrul restaurant Jules Verne, aflat la nivelul doi in Turnul Eiffel, la 125 de metri inaltime. Din pacate, politia franceza a pus sigilii pentru a face investigatii, iar restaurantul va ramane inchis cateva zile.
– Ne putem lua la revedere de la indiciile de la fata locului, spuse pe un ton sententios Mr. Kent. Nu ne vor lasa niciodata sa intram acolo.
Agatha confirma cu amaraciune.
– Sper ca Larry sa poata obtine multe informatii despre Jules Verne cu EyeNet-ul lui, altfel suntem pierduti.
El nu se lasa asteptat.
– Am planimetria detaliata, numele angajatilor si al celor o suta douazeci de invitati care rezervasera mese ieri-seara, spuse entuziasmat. Profesorul meu isi facuse deja o parte buna din treaba!
– Foarte bine, se inveseli fata. Mai bine salveaza totul, pe urma vom scoate la imprimanta dosarul sa-l rasfoim in liniste.
– Punctul trei, Miss Agatha? intreba prompt majordomul.
– Inainte n-ai vrea sa gusti bunatatile astea? replica mica stapana uitandu-se cu pofta la platoul din mijlocul mesei.
Barmanita fusese foarte tapida, poate pentru ca bistroul era plin de turisti care cautau sa se refugieze de frig.
Larry adulmeca suspicios platoul de branzeturi.
– Cei putoarea asta? intreba cu o strambatura. Suntem siguri ca nu sunt stricate?
– Branzeturile frantuzesti au o savoare unica in lume, explica Agatha in timp ce intindea branza Brie pe o felie de bagheta crocanta. Gusta-le, vere, sunt delicioase!
El taie un coltisor de Camembert, o specialitate din Normandia, si incepu sa o mestece incet. O clipa mai tarziu se inverzi.
– Branza asta e plina de mucegai! tipa dezgustat. Si pun pariu ca si celelalte miros a ciorapi imputiti!”
Daca vrei cartea ta, click aici.