- dezechilibrul referitor la ceea ce se cere (fie disproportionat, fie nerecompensat, fie ambele);
- ignorarea totala a nevoilor celui care ofera;
- orice fel de cerere facuta sub forma unui santaj ori exprimata sub forma unui ordin;
- denigrarea sau culpabilizarea constante.
“Nu exista asa-zis ‘portret robot’ al barbatului care cade victima unei manipulatoare. Cu toate acestea, exista o ‘categorie’ cu spectru larg, care are sanse mult mai ridicate sa incapa pe mainile unei manipulatoare: barbatii cu adevarat amabili, saritori si preocupati de fericirea celuilalt.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Sunt barbati curajosi, intruchipand sensul notiunilor de ‘binevoitor’ si ‘de ajutor’. Sunt generosi: isi ofera timpul, atentia, inima, energia si… banii. Simtul altruismului este cat se poate de real la ei si poseda o mare capacitate de a uita de ei insisi, depunand eforturi pentru a se arata amabili si ale face altora viata mai placuta. Empatici, tin cont de nevoile celuilalt si nu actioneaza in acest sens asteptand sa fie compensati in vreun fel (invers fata de o persoana manipulatoare). Pentru ei, aceasta generozitate este o manifestare a iubirii.
Aceasta virtute este pusa in valoare prin intermediul unor calitati de exceptiecand apare intr-un cuplu echilibrat, adica atunci cand fiecare este preocupat de binele celuilalt. Dar devine periculoasa in fata unei manipulatoare, deoarece aceasta se va folosi de ea pentru a-si satisface capriciile. Ceea ce le lipseste acestor barbati este un sentiment de prudenta: asaza pe primul loc nevoile partenerei – ceea ce este foarte onorabil – dar o fac in mod sistematic, iar aceasta devine o problema. Pentru ei, aceasta inseamna sa actioneze din dragoste, ceea ce este perfect adevarat…, dar cu conditia sa existe reciprocitate.
Intr-adevar, aceasta latura ce se manifesta sistematic va deveni obisnuita, apoi le va fi impus sa se comporte intr-un anumit fel. Natura inegala a relatiei ii va face sa nu mai poata sa-si satisfaca propriile nevoi. Sa te faci util merita din plin, da, insa atunci cand nu primesti nimic in schimb, niciodata, se creeaza un dezechilibru care in cele din urma duce la frustrari si suferinta infinite. Pentru o manipulatoare, este mult mai usor sa curteze genul acesta de barbat decat unul care este nu neaparat zgarcit, ci mai degraba lucid in legatura cu echilibrul unei relatiisi categoric mai asertiv in ceea ce priveste exprimarea propriilor dorinte si nevoi. Pentru ca, in definitiv, optiunea aceasta se dovedeste intotdeauna mai ‘profitabila’ pentru genul acesta de femeie. Unele flirteaza putintel pentru a obtine ceea ce doresc, stiind ca un barbat indragostit cedeaza rapid in fata avansurilor lor. Uneori, adauga la purtarea aceasta o multumire subtila, doar pentru a oferi un vag sentiment de gratitudine. Apoi, din nou, isi reiau tactica: recunostinta apare din ce in ce mai rar, pana dispare cu totul; cererile devin tot mai imperative, pana se transforma in ordine in toata regula.
Cererile se refera adesea la bunuri materiale, dar nu numai; pot fi de orice fe, intrucat acest lucru sporeste confortul si placerea celui care emite exigentele, fara sa se ingrijoreze de binele celui care isi da silinta sa le satisfaca. Unele manipulatoare opereaza o inversare a perspectivei, asemanatoare santajului: ‘Daca ma iubesti asa mult cum sustii, este normal sa faci asta’, ‘Imi spui ca ma iubesti, iata ca acum ai ocazia sa o dovedesti’. Discursul devine plin de generalizari si de clisee, ca un fel de declaratie de bune maniere: ‘Intr-un cuplu, este normal sa…’ Intrucat toate aceste cereri ajung sa fie considerate ca fiind ‘normale’, sa nu raspundeti la ele ar fi un semn de egoism, creand imediat sentimentul de vinovatie. Daca se face vreo obiectie, o manipulatoare isi va aminti ‘spontan’ cate a facut ea. De fiecare data, se repeta acelasi gen de scenariu: ofera putin si apoi se foloseste de lucrul acesta ca de o parghie pentru a cere mult, dar fara a uita sa apeleze si la cea de-a doua parghie, care este la fel de eficienta: culpabilizarea.
Marturie
‘Cu sotia mea, este iadul pe pamant. Critica tot si o face tot timpul. Nimic nu este niciodata suficient de frumos sau de bine facut. Este vesnic nemultumita si artagoasa. De exemplu, isi dorea bunuri de lux. I-am daruit o frumoasa geanta de mana, creata de un renumit designer. I s-a parut ca nu e indeajuns de mare. I-am oferit un weekend la un hotel de 5 stele: mi-a reprosat ca nu era bine amplasat, ca restaurantul nu era unul bun, ca serviciile nu se ridicau la inaltimea renumelui si tot asa. Am facut rezervari pentru o vacanta intr-o insula de vis. In ultimul moment, a refuzat sa mai mearga: nu i-au convenit destinatia si nici perioada aleasa. Niciodata nu e multumita. Niciodata nu iese cum trebuie.’
‘Ca orice altceva, nicimijloacele mele financiare nu sunt infinite. Ca atare, nu pot satisface absolut toate capriciile partenerei mele. De altfel, chiar si de fata cu altii, ma trateaza de parca as fi <inca unul care si-a ratat cariera>. In plus, ma critica in permanenta. Daca ier la alergat dimineata, se leaga de ora la care ies si imi spune ca e un sport idiot. Dat fiind ca nu se ocupa de casa, imi petrec weekendurile facand curatenie, cu toate ca ei tot i se pare ca e mizerie. Eu sunt cel care le pregateste masa copiilor; ea nu vine decat la sfarsitul mesei, cand imi reproseaza ca tot ce gatesc este dezgustator. O data pe luna, merg seara la parohia de care apartin, unde fac o animatie. Atunci, imi reproseaza ca nu ma ocup de copii. Cauta sa ma invinovateasca tot timpul, in legatura cu orice, nu scapa nicio ocazie. Stau cu ea numai pentru copii, pe care ii iubesc foarte mult si de care nu vreau sa ma despart.’
Prin intermediul acestor doua marturii (dar si al altora, care ilustreaza acelasi lucru), vedem ca punctele comune sunt: