“In zorii zilei de 15 aprilie 1961, trei avioane B-26 americane cu insemne cubaneze, pilotate de cubanezi antrenati in Statele Unite, bombardeaza aeroporturile militare din Ciudad Libertad, San Antonio de los Banos si Santiago. Che ajunge imediat la Pinar del Rio si preia comanda in regiunea vestica a insulei. Juan Almeida si Raul Castro completeaza triumviratul care actioneaza sub comanda lui Fidel Castro. In ziua urmatoare, la Havana au loc funeraliile victimelor. La intersectia Strazii 23 cu Strada 12, dupa ce dezmintise faptul ca fusesera implicate avioane cubaneze dupa cum sustinusera sursele americane, Castro, pentru prima data, declara caracterul socialist al revolutiei. Doi ani de miscari si de contramiscari, de tensiune si de abile manevre politice au dus la confruntara militara directa. Spre miezul noptii au loc primele ciocniri intre militieni cubanezi si mii de mercenari debarcati pe Playa Giron, in centrul insulei, provenind din Florida, Puerto Rico si Nicaragua. Patru mii de barbati alearga la locul luptelor din toate colturile insulei. Rezistenta dura impiedica realizarea unui cap de pod, iar aviatia cubaneza – jumatate de duzina de avioane vechi – contribuie cum poate.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“In patruzeci si opt de ore, militienii din Armata Rebelilor recuceresc Playa Giron, lasand pe campul de lupta trupurile fara viata a doua sute de asediatori. Sunt aproximativ o mie cinci sute de prizonieri. Castro propune sa fie dati in schimbul a cicni sute de tractoare, apoi se ajunge la un acord care stabileste o indemnizatie sub forma de produse alimentare si de medicamente, care ajung in Cuba prin intermediul Crucii Rosii Internationale. Dupa ce a relatat felul in care organele de presa americane zugravisera operatiunile militare – in opinia lor ‘imi trasesem un glont deoarece esuasem in calitate de comunist’ -, Che explica simplu motivul infrangerii invadatorilor: ‘Nu i se poate cere unui barbat care avea o mie de caballerias [o cabalera echivaleaza cu 13.47 hectare] de pamant de la tatal lui sa se duca sa se lase omorat in fata unui guajiro care nu avea nimic si care are o pofta nebuna sa-l ucida pentru ca voi sa-i ia caballerias lui’.
Pe 24, Che il intalneste pe Iuri Gagarin, care pe 12 aprilie fusese primul om care realizase o calatorie pe orbita spatiala in jurul Pamantului. Pe 5 august soseste in Uruguay pentru a participa la lucrarile conferinteiOrganizatia Statelor Americane care are loc la Punta del Este. Isi incepe interventia cu un citat din Jose Marti, apoi acuza Statele Unite ca vor sa utilizeze consensul pentru a marginaliza Cuba, definita ‘teritoriu liber al Americii’. Enumera provocarile si atentatele suferite, pana la invazia de pe Playa Giron. In cele din urma, se pozitioneaza impotriva Aliantei pentru Progres, proiect lansat de Kenedy personal – care aloca cinci sute de milioane de dolari tarilor din America Latina pentru dezvoltare economica -, intrebandu-i pe cei prezenti: ‘Nu aveti putin impresia ca isi bat joc de voi?’ Delegatii din tarile latino-americane se situeaza insa in bloc de partea colegilor americani. Pe 16, inainte de incheierea lucrarilor, Che explica motivatiile pozitiei cubaneze: ‘Tarile subdezvoltate ar avea nevoie de cinci sute de ani ca sa atinga venitul pro capite din tarile dezvoltate’. In acest timp, la Berlin, construirea Zidului este a nu se stie cata dovada a frictiunii dintre cele doua blocuri: Razboiul Rece nu pare sa cunoasca intreruperi. Cuba este expulzata din Organizatia Statelor Americane. La invitatia presedintelui argentinian Arturo Frondizi, Che se duce in secret la Buenos Aires, unde nu mai pusese piciorul de opt ani, apoi, pe drumul de intoarcere, se opreste in Brazilia, unde il intalneste pe presedintele republicii, Janio Quadros. In cateva luni, atat Frondizi cat si Quadros sunt destituiti, primul fiind maturat de la putere de o lovitura de stat a armatei, cel de-al doilea fiind obligat de militari sa paraseasca puterea: transmiterea puterii vicepresedintelui Joao Goulart se produce numai dupa o reforma constitutionala care redimensioneaza indatoririle presedintelui.
Anul se incheie, iar Che este ocupat sa se masoare cu maestrii internationali de sah, intre care Boris Spaski, cu ocazia turneului Capablanca. In 1963 va juca o partida prin telefon cu campionul Bobby Fischer. Apoi participa la faza finala a campaniei de alfabetizare care dusese invatatori si voluntari din toate colturile tarii pentru a-i invata pe oameni sa citeasca si sa scrie. Plin de bucurie, infige steagul alb-rosu, simbol al unui teritoriu eliberat de analfabetism, pe baza militara San Julian. In fata Muzeului pentru Alfabetizare din Havana, UNESCO va cere sa se aseze o placa: ‘Din intreaga lume vor veni sa va intrebe cum ati facut’.
Pe 4 februarie 1962, Fidel Castro pronunta a Doua Declaratie de la Havana, care reia diferite puncte ale pozitiei lui Che: ‘Nici un popor din America Latina nu este slab, deoarece face parte dintr-o familie de doua sute de milioane de frati care suporta aceleasi forme de saracie, sunt insufletiti de aceleasi sentimente, au acelasi dusman. […] Istoria va trebui sa tina cont de saracii din America, de cei exploatati si injositi, care au hotarat sa inceapa sa-si scrie ei insisi, pentru totdeauna, propria istori. […] Acest val de ranchiuna adanc resimtita, de dreptate invocata, de drepturi calcate in picioare, care incepe sa se ridice din regiunile Americii, acest val nu se va mai opri. Caci aceasta omenire mareata a spus gata si s-a pus in miscare. Si marsul ei cu pasi de gigant nu se va opri pana la cucerirea adevaratei independente’. Aceste cuvinte vor fi repetate de Che, doi ani mai tarziu, in timpul inteventiei sale la Natiunile Unite. Drumul de urmat, dupa sfarsitul relatiilor cu Statele Unite si apropierea de Moscova, a fost deja ales. Linia politica a fratilor Castro si a lui Guevara a prevalat in fata adversarilor.
Criza rachetelor
Pe 27 august, Che este protagonistul unei vizite-fulger in Uniunea Sovietica: cele doua tari stipuleaza un acord pentru instalarea unor baze pentru rachete nucleare in Cuba. Pe 15 septembrie, vasul comercial sovietic Poltova soseste la Mariel, in apropierea Havanei, cu prima racheta, care este transportata la baza militara San Cristobal. Totul are loc in cel mai mare secret. Cu exact o luna mai tarziu, zborurile avioanelor de spionaj U2 americane confirma suspiciunile Pentagonului: sunt identificate rachete sol-aer cu o raza de o mie o suta de mile marine. Florida este mult mai aproape. Instalarea rachetelor incepuse deja, dar rachetele purtatoare sunt inca lipsite de focoase nucleare. Dupa cateva zile de discutii diplomatice in contradictoriu si de sedinte fluviu pentru a se hotari ce este de facut, in seara de 22 octombrie Kennedy se adreseaza natiunii , vorbind la televizor despre prezenta unor baze sovietice in Cuba si anuntand inceperea blocadei navale in jurul insulei. Hrusciov le ordona navelor sovietice care se indreapta spre Havana sa nu o respecte. Ca intotdeauna in momentele de alerta maxima, Che isi instaleaza cartierul general in apropiere de Pinar del Rio, intr-o pestera la Los Portales. Linia rosie intre Washington si Moscova este incinsa: petrolierul sovietic Bucuresti vede de departe navele de razboi americane care au misiunea de a-l opri. Un avion de spionaj este doborat intre timp pe teritoriul cubanez: tensiunea a atins cote maxime.
Jocul intre cele doua supraputeri se opreste aici, fara ca obiectul disputei, Cuba, sa fie luat in considerare. Criza rachetelor, care, daca ar fi fost gestionata diferit, ar fi putut duce la o catastrofa nucleara, se rezolva prin dezafectarea bazelor sovietice in schi,bul promisiunii facute de Statele Unite de a nu interveni militar in Cuba. Comportamentul adoptat de Hrusciov – faptul ca nu a luat in considerare solicitarile din partea Havanei – nu va fi niciodata pe deplin digerat de Che. De ce sa cedeze, cand Statele Unite actionasera in mod similar, instaland in Turcia baterii de rachete indreptate impotriva Moscovei?”
Daca vrei cartea ta, click aici.