”Chiar daca traiti cu impresia ca ideea care v-a venit in timpul unei calatorii cu masina ori cu metroul este mai geniala (nota BB – autoarei nu i-ar strica sa mai consulte un pic limba romana, caci fiind mult timp plecata din tara a cam uitat-o) decat inventarea feliilor de paine, nu este indicat sa va apucati imediat sa va scrieti cartea mult visata. Nu inainte de a aprofunda acea idee de baza.”
Cartea o poti cumpara de aici.
”Cea mai buna metoda pentru a face acest lucru este sa luati o foaie de hartie si sa scrieti in centrul ei ideea respectiva. Apoi dezvoltati-o si scrieti toate ideile secundare in jurul acelei prime idei de baza.
Scrieti primele idei secundare ce va vin in minte fara sa va ganditi prea mult la fiecare in parte si fara sa le dezvoltati prea mult. Daca faceti acest lucru timp de o jumatate de ora, veti observa cum ideile secundare incep sa curga natural. Va fi destul de greu sa le mai opriti. In acest fel veti avea o idee de ansamblu mult mai clara a povestii.
Intre timp, analizati si invatati. Luati cartea dumneavoastra preferata si cititi-o din nou. Apoi impartiti-o pe sectiuni. Incepeti prin a scrie un rezumat complex al actiunii pe niste foi de hartie si puneti-le undeva la vedere. Aruncati-va ochii pe ele din cand in cand.
Chiar daca nu exista reguli in ceea ce priveste ideea unei povestiri, eu totusi va ofer una: ganditi la scara mica. Una dintre cele mai mari greseli pe care le fac scriitorii incepatori este sa gandeasca la scara mare, incercand sa creeze un manuscris mamut in ideea ca tot ce-i mare e mai bun. Complet fals. Patrati-va ideea la scara mica, concentrati-o, nu scrieti doar de dragul de a scrie.
Inainte de a trece mai departe, as dori sa va mai desfiintez un mit in ceea ce priveste scrisul unei carti: Scrie doar despre ceea ce stii. Ati auzit cuvintele astea inainte, nu-i asa? Ei bine, cine va spune asta, greseste flagrant.
Tom Clancy n-a fost niciodata comandant de submarin si cu toate astea a scris Vanatoarea lui Octombrie Rosu. Si cred ca putem pune pariu ca Richard Bach n-a fost niciodata pescarus inainte de a scrie Pescarusul Jonathan Livingston.
In loc sa scrieti despre ceea ce stiti, puteti alege sa scrieti despre ceea ce va pasioneaza. Nu conteaza ce anume, doar sa iubiti acel ceva din tot sufletul. Spre exemplu, Arthur Golden, autorul romanului Memoriile unei Gheise, traia in Japonia si lucra pentru o revista in limba engleza atunci cand a avut ideea romanului deja celebru. In 1986, dupa ce a absolvit cursul de Creative Writing de la Universitatea din Boston, a inceput sa studieze gheisele, descoperind astfel un univers fascinant ce se ghideaza dupa propriile sale reguli. I-au trebuit inca zece ani si multe incercari esuate pana cand a finalizat manuscrisul pe care l-a vandut cu 250,000 de dolari editurii Alfred A. Knopf.”
(…)
”Cel mai simplu e sa scrieti la persoana a treia, din moment ce astfel beneficiati de mai multe puncte de vedere ale diferitelor personaje. Cititorul poate vedea ce se intampla prin ochii mai multor persoane, poate simti si gandi prin prisma lor, avand astfel o imagine cat mai complexa a intregii actiuni. Dar fiti siguri ca ati intrat cu adevarat in pielea personajului ales inainte de-a folosi punctul lui de vedere. Tineti minte ca nu voi scrieti scena respectiva, ci acel personaj. Imaginati-va scena vazuta prin prisma lui, incluzand gandurile, emotiile, reactiile pe care orice persoana le experimenteaza intr-o situatie data. Descrieti ce vede, simte ori gandeste pentru a face ca totul sa para cat mai real.”
Daca vrei sa aprofundezi subiectul, cartea o poti gasi aici.
Nota BB asupra cartii.
Desi titlul suna destul de promitator, continutul esueaza in a livra. In cele 126 de pagini nici nu ai avea cum sa aduni si sa inghesui un asa subiect. Nu spun ca este pe langa subiect, ci doar ca e foarte putin tratat subiectul. Este o esenta (e mult spus esenta) a ceea ce ar trebui sa contina un roman. Un roman. Un bestseller ar trebui, pe langa baza a aceea ce inseamna a scrie un roman, sa contina fineturile, acele mici reglaja care sa faca povestea sa mearga ceas. Sa nu mai simti ca citesti o poveste, ci sa fii cu totul in ea. Nu este cazul in cartea de fata. Aici sunt adunate cateva idei de baza tratate succint si care sunt exemplificate decent. Poti intelege ceea ce incearca autoarea sa transmita si poti folosi ideile. Dar asta e doar un inceput, un schelet firav a ceea ce inseamna scrisul unui roman. Nici pe departe aceasta carte, doar prin ea si prin ceea ce livreaza, nu te va ajuta sa scrii un bestseller. Dar este o lectura care, daca mai culegi informatii pentru completarea cunostintelor lipsa si din alte surse, te poate ajuta sa scrii un roman.