Batalia de la Socola – Catalin Ionita
Batalia de la Socola e o carte care pentru mine a fost, in prima faza, o curiozitate. Aparuta la o editura noua si fiind in acelasi timp si un debut al autorului, asteptarile nu ar fi trebuit sa fie mari. Dar… Daniel Zarnescu si Scoala de scris au batut atat moneda pe aceasta carte (si pe inca una care urmeaza a fi disecata) incat mi-a starnit interesul. Atat de buna a fost campania de marketing incat, cumva, am reusit sa comand cartile inainte de a fi disponibile. Nu ma intrebati cum am reusit – e secret (chiar si pentru mine). Dar, campania de marketing a avut si o parte negativa, caci m-a facut sa privesc aceasta aparitie cu reticenta; m-a facut sa cred ca e un alt rahat frumos ambalat – cum e moda pe la noi in timpurile astea. Asa ca am inceput sa o citesc cu reticenta. Aveam mental deja setata o recenzie negativa la adresa cartii inca inainte de a fi citit prima fraza din povestea propriu-zisa. Si nu din cauza cartii sau a opozitiei fata de tot ce e ‘made in Romania’, ci datorita marketingului pe care l-am gasit un pic cam… prea mult.
Revenind la carte, am inceput-o cu rezerve si totusi cu o oarecare curiozitate. Imi doream sa fie buna, dar imi era teama sa nu fiu dezamagit. Si am inceput sa citesc. Si am inceput sa ridic o spranceana. Apoi am inceput sa zambesc timid. Apoi am ras, Apoi am ras cu hohote. Apoi am ras cu lacrimi.
Dar cum orice minune nu tine mult de trei zile, nici umorul nu a tinut prea mult. M-am trezit pe nesimtite in deja traditionala scena a ‘mancatului ciorbei’. Am fost dezamagit de intorsatura si de caderea in tipologia creatiilor tipic romanesti, cu o Marinela care mai ca m-a facut sa pun cartea de-o parte (desi mai tarziu in carte aceasta parte isi are rolul ei), cu o Silvia pe care ai putea sa o scoti din peisaj si sa nu pierzi prea mult din firul povestii si cu demnitarii autohtoni. Probabil ca partea asta cu demnitarii nu e asa de in plus si ca doar faptul ca suntem in plina ciorba electorala ma face sa o resimt mai mult decat este.
Una peste alta, povestea este faina, plina de personaje care de care mai colorate, cu actiune suficienta cat sa te tina conectat, dar nu destula incat sa iti provoace nopti albe de lectura.
Ca o concluzie, Batalia de la Socola e o carte faina, care mi-a placut si care mi-a reamintit ca pot rade din suflet, pe alocuri si ca nu ma pot ascunde de realitate – nici macar intr-o poveste fictiva. Va invit sa descoperiti povestea si sa va bucurati de o zi – doua de… nebunie institutionalizata.
