Biblioteca Bunicului

” – O baza de date centralizata? Exclus!

Membrii Comisiei pentru etica planetara se revoltasera, protestasera vehement cand Athena a fost activata.

– Asta inseamna depersonalizare: o reducere a oamenilor la niste fisiere. E pur si simplu incalcarea dreptului fiecaruia la intimitate, au argumentat ei. Nicio masinarie nu trebuie sa-si aroge suprematia de a cunoaste gandurile tuturor pamantenilor!”

Cartea o poti cumpara de aici.

” – Asa vor fi prevenite violenta, crima, au argumentat in contrapartida membrii Cupolei. E vorba tot de valori, de norme, de conditia umana.

Dar cine poate trasa clar granita intre ce e legitim acceptabil si ce e necesar? Pe ce pierderi se cladeste castigul, pe ce renuntari asumate? Cine poate avea certitudinea ca stapaneste aceasta balanta fina a echilibrului?

In cele din urma, Comisia a admis ca Athena sa fie pretul platit pentru nasterea pacii. Iar acum, in Noua Era, violenta umana tine de istorie, de studiul asupra modului in care dorinte, vanitati, interese oculte pot discerne asupra destinelor.

Noua Era nu este insa o utopie, iar angrenajul complex, imprevizibil, al Zonelor reclama o vigilenta constanta din partea Cupolei, caci raul isi prevede intotdeauna chipul. Ca o ciuperca intunecata, raul vegheaza in cuiburi ascunse, urzeste mocnit, ademenind la surparea normelor.

– Se vor intampla in curand lucruri nefiresti, ii avertizeaza Athena pe cei trei membri ai Cupolei. Sistemul meu e intr-o sensibila alerta.

Vocea ei cu inflexiuni metalice, aspre, vorbeste liniar, fara modulari. Transpar insa nelinisti, reflectate prin intensificari de vibratii cromatice ale senzorilor.

– Inseamna ca banuielile ni se confirma, desi nu ai inca date certe.

Amiralul e ingandurat, simte ca in cuvintele Athenei se ascunde o prevestire.

Intre cei trei, el este cel mai inaintat in varsta. Parul alb, tuns milimetric, lasa clar vederii fata cu linii trasate ferm, alcatuind unghiuri sobre. Obrazul nu ii poarta inca riduri mari si sprancenele groase, negre, atrag privirea catre ochii patrunzatori. Dar chipul lui nu exprima raceala sau duritate, ci clara fermitate a gandurilor, exercitiul deciziilor majore ce trebuie luate in timpi alerti, cu constiinta faptului ca  un cuvant al tau poate determina soarta intregii lumi.

– Ce ai inregistrat? Care sunt cauzele nelinistii tale?

Amiralul se apropie de colosul luminos, urmarind iuresul conexiunilor care se atrag si se resping fulgerator, ca semn al presupozitiilor, al tatonarilor sau al certitudinilor emise de uriasul creier bionic.

– Sunt trei surse corelate, cu origini si arii de emitere diferite. Mai intai din Cosmos: pulsarii, raporteaza Athena.

– Pulsarii?

Generalul e mirat de faptul ca pericolul ar avea granite mult mai mari decat cele banuite si ochii lui oblici, albastru intens, par sa scruteze amenintarea.

– Am interceptat mesaje constante ale unor pulsari. Cred ca fac parte dintr-o vasta retea de comunicatii interstelare. Sunt plasati in pozitii-cheie in galaxie: e cert faptul ca au origini inteligente.

– Galaxia e-n alerta, traduce Comandorul presimtirile de avertizare ale Athenei.

– Am analizat algoritmii pentru descifrarea mesajelor receptionate din spatiul extraterestru. Inca nu am detectat un tipar sau semnificatii clare, sunt doar aproximari.

Athena e o baza de date cu programe performante de receptare, prelucrare si stocare a mesajelor, are chiar si competente decizionale pentru multe situatii critice, dar nu este un sistem infailibil de cercetare si decriptare.

– Totusi, ce concluzii deprinzi? Intreaba Comandorul, considerand ca si cea mai simpla informatie aflata de creierul bionic poate sa ii puna pe o pista.

Un tanar aproape imberb, nesigur pe deciziille sale. Asa l-ar fi putut cataloga cu usurinta un ochi superficial pe cel care vorbea intotdeauna putin, retinut ca de umbra unor ezitari. Cat de fals! Sub aceasta aparenta a infatisarii ce nu tradeaza nimic riguros cazon, se acunde una dintre cele mai agere minti ale planetei, capabile sa articuleze uluitoare strategii, sa conceapa incredibile demersuri tactice, insa fara sa lase impresia ca ar depune vreun minim efort pentru toate acestea. In plus, Comandorul avea mereu un comportament discret, de parca ar fi vrut sa sugereze ca genialitatea este, pur si simplu, o trasatura la indemana oricui.

– Sunt legaturi, reia glasul cu modulari de avertizare al Athenei. Legaturi stranii intre oamenii acestei planete si alte forme inteligente de viata. Se pare ca sunt civilizatii nepamantene.

– Poate fi un schimb de mesaje?

– Inca nu stiu, procesez.

Si in interiorul ei, o fina retea luminoasa indica, pe fundalul unor sunete metalice sincopate, accelerarea particulelor de ratiune.

– E cert, sunt semnale corelate cu alte amplificari ale undelor de rezonanta, venite dintr-o a doua sursa: adancul oceanelor.

– Detaliaza! ordona Amiralul.

– Emisiile pulsarilor sunt in consonanta cu un val de informatii nascut din abisuri. Nu detectez coordonatele de emitere sau mesajele, dar le inregistrez intensitatea.

– E ceva in fierbere, intelege comandorul, sunt conectari ale unor forte energetice superioare. Inseamna ca se pregateste un fenomen unic, cu siguranta se va configura ceva la nivel macrocosmic!

– Nu doar la acest nivel, ii intrerupe logica Athena, mai e o a treia sursa, terestra, care ma pune-n alerta. Pericolul exista si aici si se incearca repetat patrunderea in sistemul meu de date. Deocamdata nu este un atac agresiv, sunt doar tatonari.

– E tot semnatura teroristilor cibernetici?

– Stiu cu certitudine doar ca este o minte umana, dar una foarte puternica. E iarasi o minte care poate sa atace, sa afle informatii clasificate drept secret planetar. Actioneaza tintit, e posibil sa fie aceeasi forta care a preluat comanda Hymerei si a setat-o spre o destinatie necunoscuta.

Hymera, modulul de zbor, fusese unul dintre cele mai importante proiecte secrete ale Cupolei si, la amintirea acelui esec, Amiralul isi mascheaza cu greu nervozitatea.

– Totusi, nu inteleg de ce sistemele tale de arhivare biografica nu pot identifica ‘mintea’ asta. Orice om viu de pe planeta isi are aici identitatea imprimata.

– ‘Orice om…’, repeta Athena, facand conexiuni intre informatiile aflate. Dar acum pare ca ma confrunt cu o entitate care nu se inscrie in acest tipar.

Brusc, acesta este momentul cand Comandorul, cel cu ascutimea gandirii ascunsa sub aparenta unui tanar sfios si melancolic, are o intuitie, insa deocamdata este mult prea neclara pentru a o impartasi. De aceea, decide ca, pentru inceput, sa caute el singur pistele.”

Up06032021

“Dar deodata totul se curma: Hymera declanseaza alerta pe interfata de comanda si intra vuind in picaj, cu ample rotiri dezordonate, sub iminenta prabusirii pe un versant al muntelui.

Mecanismele de siguranta reusesc s-o stabilizeze temporar, dar apoi sunt decuplate ca de-o vointa nevazuta si modulul se izbeste de trunchiuri de copaci ca o pasare nevolnica. Pe urma aterizeaza vertival in impact puternic, cu o zguduitura de metal frant.

– Avertismentul, striga Martin, trebuie sa abandonam urgent Hymera. Renegatii ne-au atentionat sa nu le incalcam legile!

Eva tremura, pentru ca nu intelege daca sunt ocrotiti sau se afla in ochiul unui nou pericol.

– Cand ii vom vedea? intreaba speriata.

Martin n-are timp de raspuns. O apuca brutal de mana si-o smulge din trupul zdrobit al Hymerei, aproape trantind-o pe pietre. Ingroziti, vad apoi cum o pala de foc mistuie necrutator scheletul masiv, care, dupa o lunga contorsionare haotica infasurata in flacari, se preface in pulberi de scrum fumegand.

– Hymera le-a incalcat teritoriul. Nicio masinarie nu e ingaduita aici, e distrusa imediat, fara mila. Nimeni nu se opune vointei lor, aici e doar taramul naturii!

Martin suiera cuvintele la urechea Evei, in timp ce-o taraste mai departe prin hatisul unor tufisuri aspre. Ea gafaie, epuizata de urcus. Coltii de piatra i-au zdrelit gleznele, genunchii. Rasufla sacadat, ca in pragul ultimelor puteri si se prabuseste cu miscari dezarticulate.

– E prea mult pentru mine, ingaima stins.

– Nimic nu-i prea mult pentru noi, Eva! N-ai inca vointa sa ne vezi adevarata forta!

Frigul serii, devenit patrunzator, ii transforma sudoarea trupului intr-o platosa rece si, ghemuindu-se pe grohotisul colturos, Eva dardaie neputincioasa, refuzandu-si orice gand. Insa Martin o acopera cu imbratisarea corpului sau, sufla cald peste mainile ei inghetate, iar Eva ii mangaie fata cu blandetea unei regasiri. Dar simte estomparea firelor subtiri de pe frunte si stie ce inteles dureros ascunde frumusetea noua a chipului sau.

– In curand va fi nevoie de noi, sopteste el ca o taina adanca. In curand, Eva, gandirea noastra va salva lumile. Noi suntem monada!

Ii sprijina capul, obligand-o sa-l priveasca limpede.

– N-ai voie sa te pierzi, tu nu-ti mai apartii: noi suntem acum parte a unui plan mult mai mare.

Isi apropie tampla de a ei si Eva se destinde usor, ca in eliberarea unei capitulari.

– Iti simt neincrederea, transmite Martin prin forta gandului, ai temeri, nu esti pregatita sa crezi. Te indoiesti ca putem dovedi puterea mintilor noastre.

Valuri de ceata neagra se lasau dens peste munte, nascand forme stranii in ceasul de acum al noptii. Acopereau stancile, invaluindu-le intr-un intuneric aburos, apasand tacerea.

Dar totul se curma: deodata, Eva percepe un pericol ascuns.

– Centaur e aici! exclama pandind bezna cu simturile in alerta.

Da, era acolo. Adulmecand de mult timp urmele lor. Patruns nestiut in Zona interzisa, fiindca el are trasaturi umane si ADN uman.

Pentru implinirea vointei lui Karl, sparsese zidurile care-l tineau captiv la Exon.

Spulberase tot ce-i ridica oprelisti si ii nimicise pe cei aflati in calea eliberarii sale. Apoi din trupul lui cu aparenta umana s-au nascut aripi solzoase, ca sa-si poata purta, ca o umbra, zborul de pradator.”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, click aici.