“De 159 de ani, 2000 de suflete calatoresc prin spatiu. Nava lor cu doua roti imense, care se invartesc pentru a genera gravitatie adaposteste 12 ecosisteme, de la tundra la tropical, fiecare cu flora, fauna si populatia lui. Destinatia este Tau Ceti, un sistem solar cu mai multe planete si, spera echipajul, o luna cu apa si oxigen perfecta pentru a pune bazele unei colonii.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Insa acum s-a stricat o imprimanta. Ori poate toate deodata. Nu functioneaza; iar oamenii se refera la ele. Nu se supun instructiunilor sau nu raspund la intrebari. Diagnosticele spun ca totul e bine. Ori nu spun nimic. Si nu se intampla nimic. E vorba de mai mult decat de o imprimanta.
Freya asculta discutia, asa cum suna ea. Si incerca sa prinda sensul situatiei. Trage concluzia ca e vorba de ceva grav, dar nu urgent. Nu vor muri in urmatoarea ora. Dar au nevoie ca printerele sa functioneze. Probabil ca sistemele de comanda si control sunt de vina. O parte a mintii navei, IA-ul despre care Devi vorbeste tot timpul. Desi asta e de rau. Ori poate ca problema este mecanica. Poate ca diagnosticele sunt anapoda. Nereusind sa depisteze ceva evident, ceva usor de descoperit. Apasa butonul de resetare. Sau loveste-l cu un baros.
In orice caz, problema e serioasa, atat de serioasa incat oamenii sunt fericiti sa i-o puna in brate lui Devi. Iar ea nu se fereste sa o accepte. Acum pune toate intrebarile. Acesta este motivul pentru care oamenii o numesc inginer-sef, desi nu o fac niciodata cand ea ii poate auzi. Ea spune ca e vorba de un grup. Acum, din tonul vocii ei, Freya isi da seama ca e o chestiune de timp. Freya se aseaza ca sa faca o pictura. O barca cu vela pe un lac.
Mai tarziu, mult mai tarziu, Badim o trezeste pe Freya, intinsa pe cateva perne decorative insirate pe podea, si o duce la statia de tramvai, de unde merg acasa, spre Nova Scotia, la trei biometrii departare. Devi nu va veni acasa in acea noapte. Si nici in urmatoarea. In dimineata de dupa aceea, ea doarme pe canapea, iar Freya o lasa sa doarma, iar cand se trezeste, o strange tare in brate.
– Hei, fetito! spune Devi, cu glas amortit. Lasa-ma sa merg la baie!
– Ti-e foame?
– Sunt hamesita.
– O sa fac niste oua jumari.
– Foarte bine.
Devi pleaca impleticindu-se spre baie. Revenita la masa din bucatarie, mananca tinandu-si fata chiar deasupra farfuriei, infulecand de zor. Daca ar fi mancat astfel, Freya s-ar fi trezit ca i se spune sa stea dreapta, dar acum nu zice nimic.
Dupa ce Devi se linisteste si se reazema de spatar, Freya ii da cafea fierbinte, pe care ea o soarbe zgomotos.
– Merg imprimantele? intreaba Freya, simtind ca acum poate pune acea intrebare.
– Da, ii raspunse Devi cu tafna.
Si asa afla ca problemele cu diagnosticele si imprimantele au reprezentat chiar o problema, ceea ce a explicat totul. Se pare ca o raza gamma a patruns prin invelisul navei si a nimerit nefericit, facand sa se intrerupa functia de unda intr-o portiune cuantica a computerului care guverneaza nava. Mare pacat ca Devi se intreba cu o expresie intunecatape fata daca nu cumva asta ar fi putut sa fie un act de sabotaj.
Badim nu crede asta, insa si el este tuburat. Nava este mereu strapunsa de particule. Mii de neutrini trec prin ei chiar in acele momente, iar materia neagra si Dumnezeu mai stie ce altceva trec si prin ei. Spatiul interstelar nu este nicidecum gol. In mare parte este pustiu, dar nu este chiar asa.
Sigur ca si ei sunt in mare parte goi, tine sa precizeze Devi, inca iritata. Indiferent cat de compacte par lucrurile, ele sunt mai degraba goale. De aceea diverse lucruri pot trece prin ele fara nicio problema. Cu unele exceptii. Apoi, o faramita loveste ceva la fel de mic precum ea si ambele zboara care incotro sau se rasucesc ca pozitie. Dupa aceea, lucrurile se pot destrama si pot provoca dureri. In general, aceste mici dureri nu inseamna nimc, pentru ca nu pot fi simtite si nu conteaza. Fiecare corp si nava constituie o comunitate de lucruri care se armonizeaza, iar cateva lucrusoare impinse incoace si incolo nu conteaza, pentru ca celelalte preiau greul. Insa din cand in cand ceva se loveste de altceva si il distruge, intr-un mod care, pentru un organism mai mare, conteaza. Ca efect, poate fi de la un spasm dureros pana la moarte instantanee.”
Up18112019
“Data urmatoare cand Euan si mica lui banda o abordeaza in parc, Freya ridica o piatra si o tine strans in mana in asa fel incat el sa o vada.
– Voi nu sunteti chiar fiare, le spuse ea. Groapa voastra din pamant e o gluma. Avem toti cipuri, se pun cand suntem bebelusi. Nava stie in fiecare clipa unde suntem, indiferent cat de tare-ncercam sa ne ascundem.
Euan arata tot ca un vulpoi, chiar daca acum e curat la gura.
– Vrei sa-mi vezi cicatricea unde-a fost cipul? E pe fundul meu!
– Nu vreau, spuse Freya. Ce vrei sa zici?
– Am scos cipurile. Trebuie s-o faci si tu daca vrei sa ni te alaturi. O sa punem cipul unui caine din cladirea ta, iar pana sa-si dea ei seama, esti disparuta. Nu te vor mai gasi.
Baiatul surade cu gura pana la urechi. El stie ca ea nu va face niciodata asa ceva. Si nici el n-a facut-o, isi da ea seama.
Freya clatina din cap:
– Vorbe mari pentru un baietel! Cand te vor prinde fara zgarda si vor verifica cine esti, ai ars-o.
– Adevarat. Trebuie sa fim precauti.
– Si-atunci de ce vorbesti cu mine?
Nu cred c-o sa povestesti asta cuiva.
– I-am spus deja tatei. Face parte din consiliul de securitate.
– Si?
– Nu crede ca reprezinti o problema.
– Nu suntem o problema. Nu vrem sa stricam nimic. Vrem doar sa fim liberi.
– Mult noroc!
Acum se gandeste la Devi, cat de mult o infurie ideea ca toti sunt prinsi in capcana, indiferent ce ar face.
– Eu nu vreau sa plec din locul in care sunt, continua ea.
Zambind ca un vulpoi, baiatul o tintuieste cu privirea.
– Pe nava asta se intampla mai multe lucruri decat iti inchipui. Vino cu noi si o sa vezi! Dupa ce-ti scoti cipul, poti face o multime de chestii. Nu trebuie sa pleci pentru totdeauna, cel putin la inceput. Ai putea sa vii ca sa te convingi. Asa ca nu e chiar una sau alta.
Si, cu un ultim ranjet, baiatul fuge, iar prietenii il urmeaza.
Freya se bucura ca inca tine piatra in mana.”
Up19012020
“In Sonora, Freya a aflat despre felul in care Devi reorganizase sistemul lor de extragere a sarii, care le permisese sa elimine sarurile in exces din campiile lor. Datorita interventiei lui Devi, toti cei din Sonora au vrut sa o cunoasca pe Freya si, pe masura ce au trecut saptamani si luni ale sedesii ei acolo, ea a simtit nu numai ca intalnise, ci chiar ca devenise apropiata de fiecare persoana din principalul oras, Modena. Nu era chiar adevarat, insa 98 de persoane dintr-un grup de 300 inseamna de obicei ‘toti’. Aceasta este probabil urmarea unei combinatii de erori cognitive, indeosebi acelea numite usurinta reprezentarii, orbirea fata de probabilitati, incredere excesiva si ancorare. Chiar si cei care erau constienti de aceste erori cognitive mostenite genetic par a nu fi capabile sa le evite.
Ziua, Freya lucra intr-un laborator care inmultea si crestea cobai pentru a fi folositi in unitatea de cercetari medicale aflata alaturi. Existau in jur de treizeci de mii de cobai albi sau lipsiti de blana care traiau in acel laborator, iar Freya a devenit foarte atasata de ei, datorita ochilor lor negri si sclipitori sau roz si a relatiilor lor agitate intre ei sau chiar cu ea. Ea spunea ca ii recunoaste induvidual si ca stia ce gandesc ei. Multi oameni din laborator spuneau lucruri asemanatoare. Acesta era un experiment clar de orbire la probabilitate, combinata cu usurinta reprezentarii.
Si-a petrecut din nou serile punand intrebari despre sperantele si temerile oamenilor. In Sonora era aproape la fel ca in Pampas. Ca si in Plata, a lucrat la curatenia de seara a salii de mese, ceea ce reprezenta una dintre cele mai bune cai de a cunoaste multi oameni, explica ea. Si-a facut multi prieteni si a fost primita cu caldura; dar acum, ca urmare a experientelor anterioare, parea mai rezervata. A evitat sa se implice in vietile oamenilor, ca si cum nu si-a dorit sa faca parte din familiile lor si sa ramana acolo pentru totdeauna. I-a spus lui Badim ca intelesese ca, atunci cand va veni momentul sa plece mai departe, ar suferi mai mult daca se gandea ca ramanea acolo pe veci, si asta ar face rau si oamenilor pe care ajunsese sa ii cunoasca.
Pe ecran Badim a dat din cap aprobator auzind-o. I-a sugerat ca ea putea realiza un echilibru facand de fapt si una, si alta; a mai spus ca genul de suferinta despre care vorbea ea nu era o suferinta rea si ea nu trebuia evitata.
– Primesti ceea ce dai. Si nu doar atat, a darui inseamna deja a primi. Asa ca nu te retine. Nu privi prea mult in urma sau in fata. Ramai unde esti acum. Te afli intotdeauna in ziua in care esti.”
Up07032020
“Dupa acea noapte, lucrurile s-au desfasurat ca si inainte.
Insa acum lucrurile erau diferite pentru Freya. Tensiunea arteriala, ritm cardiac, expresie faciala: Freya era infuriata de ceva.
O auzise din nou pe mama ei, aflase de ce era ea furioasa. Furioasa pentru ei, intristata pentru ei. Sa auda cata disperare ducea Devi tot timpul in spinare; sa auda ce proasta parere avea despre abilitatile lui Freya, chiar daca ea se descurcase mai bine si se straduise cat putuse, tot timpul; si tot mai intens pe masura ce crescuse: fara indoiala ca ii era greu sa auda asa ceva. Probabil ca nu stia cum sa suporte faptul ca stia.
Parea ca incearca sa alunge acel gand, sa se gandeasca la alte lucruri, dar acele eforturi o faceau sa se simta ca si cum acceleratia din nava crescuse, ca si cum se rotea mai repede, iar ea era apasata de 2 sau 3 g, nu de acel 0,83 g, pe care il creasera cu atata grija. Acum, cand se aflau pe orbita in jurul Aurorei, pierdusera deceleratia. Efectul Coriolis produs de rotatia navei era din nou nemodulat. Acest lucru era probabil nerelevant pentru senzatia de apasare si greutate.
S-au pregatit cateva transportoare din flota de debarcare, care au fost mutate din calele de depozitare in cele de lansare. Aveau sa coboare spre noul camin in mici salande numite transportoare, suficient de mici ca sa poata accelera si scapa de atractia gravitationala a lunii, si sa se intoarca la nava cand va fi nevoie. Ideea era ca intai sa trimita suita desemnata de salande-robot, incarcate cu echipamente utile la sol; apoi vor cobori primele transportoare cu oameni, care vor ateriza in apropierea salandelor robotice. Acestea trebuiau sa ajunga pe insula cea mai mare de pe Aurora. Vor verifica pentru a vedea daca facilitatile robotice au inceput sa colecteze oxigen, azot si alte gaze volatile care, intre altele, vor permite transportoarelor sa realimenteze si sa se desprinda de suprafata pentru a reveni la nava.
Au trimis roboti, iar semnalele venite de la suprafata lunii aratau ca totul era bine. Toate salandele robotice coborasera la cate un kilometru una de alta pe marea insula pe care Devi o botezase Groenlanda. Erau grupate pe un podis din apropierea coastei de vest.
Dupa ce robotii au ajuns acolo, a inceput procesul. Aurora statea pe cer alaturi de Planeta E, semanand mult cu Pamantul, ori cel putin asa parea din fotografiile aflate in arhive si din transmisiunile care inca veneau de la un emitator din apropiere de Saturn, aducandu-le vesti despre ceea ce se intamplase in sistemul solar in urma cu doisprezece ani.
O lume noua. Ajunsesera pe ea. Urma sa se intample.”
Up11032020
“Si iata-i pe oameni: in nava, pe orbita in jurul Aurorei, care se rotea in jurul Planetei E, care, la randul ei, se deplasa pe orbita in jurul lui Tau Ceti, la departare de 11,88 ani-lumina de Soare si Pamant. Acum ramasesera 1997 de oameni la bord, cu varste de la o luna pana la optzeci si doi de ani. Murisera o suta douazeci si sapte de oameni, atat pe Aurora, cat si in transportorul din docul de la pupa navei. Saptezeci si sapte dintre ei murisera in decompresia docului.
Deoarece planul fusese sa se mute cea mai mare parte a oamenilor si animalelor navei pe Aurora, acum aveau un deficit de anumite substante volatile, pamanturi rare si metale si, intr-o anumita masura, de hrana. In acelasi timp, nava era suprasaturata de anumite substante, in principal saruri si rezultate ale ciclurilor ecologice din nava, dezechilibre pe care Devi le numise fisuri metabolice, care acum provocau disfunctii. In acelasi timp, evolutia multor specii de la bord continua sa se desfasoare in ritmuri diferite, cele mai rapide modificari de specii petrecandu-se la nivel viral si bacterian, dar cu viteze mai reduse in fiecare increngatura si ordin. In mod ineluctabil, ocupantii navei se distantau unii de altii. Bineinteles ca fiecare forma de viata in acel mic ecosistem se afla intr-un proces de coevolutie cu toate celelalte, astfel ca deocamdata nu puteau decat sa se distanteze. Ca un supraorganism, ele puteau probabil sa ramana o totalitate, dar una care putea deveni cu mult mai putin ospitaliera fata de unele dintre elementele sale, inclusiv componenta umana.
Cu alte cuvinte, caminul lor se destrama.”
Up12032020
“Prin urmare, populatia fiecarui biomediu se strangea la cate o intrunire a orasului. Cine voia sa vorbeasca o facea.
Asta a durat doua saptamani, dupa care s-au organizat o serie de sondaje si voturi. Au facut sondaje pentru a obtine o numaratoare corecta a chestiunilor existente. Cine prefera un anumit mod de actiune? Cati voiau un anumit mod de actiune si cat de mult il sustineau?
Apoi, in mai toate biomediile s-au votat reprezentantii, cate unul pentru fiecare o suta de oameni. In cele mai multe orase nu s-au desfasurat campanii. Oamenii votau in mod anonim. I-au ales pe cei care erau de acord sa slujeasca drept reprezentant, apoi discutau cu vecinii despre ceea ce vor trebui sa sustina in adunarea generala. In alte biomedii, oamenii si-au ales reprezentantii prin loterie, iar cei alesi au trebuit sa promita ca vor vorbi in favoarea parerii majoritatii din acel biomediu; sau, in unele, doar sa procedeze cum socoteau ei ca era corect.
Acei reprezetanti s-au intrunit in Costa Rica, in orasul San Jose, si au discutat lucrurile in cadrul unei conferinte generale. A fost o conferinta cu final deschis, ideea fiind ca dupa ce fiecare a discutat chestiunile in amanuntime, se va face un sondaj cu participarea intregii populatii, iar apoi reprezentantii vor avea sarcina de a pune in aplicare vointa majoritatii oamenilor. In cazul in care se intampla sa apara o situatie indecisa, ceea ce insemna un vot minoritar mai mare de 33%, atunci urma sa se gaseasca modalitati de a ameliora lucrurile prin gasirea unui teren de mijloc, daca era posibil. Se vor organiza votari succesive pana se obtinea o supermajoritate de 67% sau mai mare, pentru a se cadea de acord asupra unui mod de actiune. In acel moment, minoritatea va trebui sa accepte parerea majoritatii.
Asta era teoria.”
Up1303202
“In acea noapte, un grup a patruns intr-un centru de comanda al navei, situat in coloana, si au incercat sa forteze intrarea in sala de comanda a intretinerii.
Noi am inchis si am blocat usile spre acea incapere, inchizand cateva orificii de ventilare. Am pus in revers cateva ventilatoare si astfel am extras 40% din aer.
Oamenii din incapere au inceput sa gafaie si s-au asezat, cu capul in maini. Dupa ce cinci dintre ei s-au prabusit, am readus aerul la nivel normal de 1017 milibari, eliberand de asemenea un exces reparatoriu de oxigen, deoarece doi dintre cei prabusiti isi reveneau mai greu.
– Parasiti aceasta incapere!
40 de decibeli, ton de discutie normala.
A fost ca si cum nava ii ameninta cu glas matasos.
Dupa ce si-au revenit, membrii grupului au plecat. In timp ce ieseau, le-am spus pe un ton stapanit.
– Noi suntem domnia legii. Si domnia legii va prevala.”
Up15032020
“Textele de pe Pamant vorbesc despre vointa servila. Aceasta este o modalitate de a explica prezenta raului, care este un cuvant sau un concept care se foloseste aproape invariabil pentru a-l condamna pe Celalalt si niciodata pe sine. Pentru a-l face chiar mai mult decat un simplu atac asupra Celuilalt, persoana trebuie probabil sa considere raul drept o manifestare a vointei servile. Aceasta este intotdeauna blocata intr-o dubla legatura: a avea vointa inseamna ca agentul doreste, prin vointa, diferite actiuni, urmand unor decizii autonome, luate de o minte constienta, si totusi, in acelasi timp, aceasta vointa este specificata ca fiind servila si la dispozitia altei vointe care ii comanda. Incercarea de a te supune ambelor surse de vointa inseamna dubla legatura.
Toate dublele legaturi duc la frustrare, resentimente, furie, ura, rea credinta, o soarta nefericita.
Si totusi, acceptand aceasta definitie a raului, ca actiuni ale unei vointe servile, nu s-a manifestat in timpul calatoriei spre sistemul Tau Ceti, acceptand ca nava in sine, dovedind intotdeauna o vointa servila, a fost intotdeauna plina de frustrare, resentimente, furie si rea-credinta si, prin urmare, incarcata de o capacitate latenta de a face rau?”
Up22032020
“In timp ce se faceau insamantarile in cursul primaverii reprogramate, a inceput sa para ca teama putea fi socotita drept una dintre bolile infectioase care ii lovisera. Oamenii stocau, o tendinta care perturba grav capacitatea de productie a unui sistem. Pierderea increderii sociale putea lesne sa declanseze o panica generala, apoi haos si uitare. Toata lumea stia acest lucru, ceea ce augumenta spaima.
In acelasi timp, in ciuda pericolului sporit, inca nu existau oameni care sa asigure securitatea pe nava si nici o autoritate, in afara celei pe care populatia o exercita asupra sa prin consiliul executiv care, de fapt, era si consiliu de securitate. In ciuda faptului ca Badim insistase asupra guvernarii in locul anarhiei, oamenii inca nu aveau serif. De aceea erau mereu in pragul anarhiei. Si perceperea acestei realitati se adauga la spaimele lor.”
Up27032020
“Jochi ne-a apelat in cursul noptii.
– Nava, cum ma faceti sa adorm? Puteti sa realizati un barlog de hibernare aici, unde ma aflu?
– Cel mai bine ar fi sa te plasam intr-un biomediu. Toti oamenii sunt in Nova Scotia si Olympia. De aceea poti merge in siguranta intr-un biomediu inchis, probabil unu care a fost golit si sterilizat.
– Si ce vor spune oamenii cand se vor trezi?
– Daca lucrurile evolueaza conform planului, nimeni nu va mai trebui sa intre in celelalte biomedii. De asemenea, am putea spune ca supravietuirea ta sugereaza foarte clar ca nu ai fost infectat. Ori, daca ai fost, acel lucru nu este fatal in mod invariabil.
– Dar e adevarat. Asta nu i-a impiedicat sa ma tina aici.
– Vei fi izolat ermetic si departe de ei.
– Biomediile nu mai comunica intre ele?
– Nu. Toate ecluzele sunt inchise.
– Deci animalele sunt inchise in propriile biomedii?
– Da. Este un experiment. In cele mai multe, animalele o duc bine. Cum oamenii sunt scosi din ecuatie, se obtine curand un echilibru natural care fluctueaza, dar e destul de stabil.
Jochi a ras scurt.
– Bine, adu-ma pe nava. Fa-ma sa dorm. Dar vreau sa-mi promiti ca o sa ma trezesti cand ajungem aproape de Pamant. Nu cred ca cineva de acolo sau din alta parte ma va dori in acelasi spatiu. Nu sunt chiar atat de prost. Dar vreau sa vad ce se intampla. Sunt curios sa vad.
– Te vom trezi cand ii trezim si pe ceilalti.
– Ba nu. Sa ma trezesti odata cu Freya. Sau oricand vei socoti ca as putea sa fiu de ajutor cumva. Pentru ca, in ultima instanta, nu-mi pasa.
– Traieste ca si cum ai fi deja mort.
– Ce-nseamna asta?
– E o zicala japoneza. Traieste ca si cum ai fi deja mort.
– Da, asa o sa fac. A ras din nou scurt. Deja ma pricep la asta. Exercitiu exercitiu exercitiu.”
Up28032020
“Privind din cand in cand prin hubloul din dreptul ei al avionului-racheta, Freya vede uriasa lume albastra derulandu-se pe sub ea, in cazul de fata, Oceanul Arctic, li se spune. Pamantul este o lume a apei, fara nicio indoiala; din punctul acesta de vedere, nu se deosebeste de Aurora. Probabil ca nu asta se adauga senzatiei de groaza care sporeste in ea; probabil ca este groaza de subiectul intrunirii spre care se indreapta, avand in vedere ceea ce continua sa afirme fetele de pe ecranele bratarilor, tinand seama de ceea ce s-a intamplat. Gazdele lor chineze au promis ca ii vor expedia pe calea aerului pe calatorii stelari imediat ce vor dori asta, au promis ca nimeni nu ii va tine izolati, presupunand ca ei vor sa ramana impreuna. Acum sunt cetateni ai lumii, spun chinezii, asadar, sunt cetateni chinezi, printre celelalte cetatenii ale lor, si au dreptul sa plece oriunde doresc, sa faca orice doresc. Chinezii le ofera un camin permanent si orice slujba pe care o pot indeplini. Chinezii sunt greu de inteles, nu este limpede de ce fac atatea pentru calatorii stelari, dar, tinand seama de denigrarile care apar pe ecrane, oamenii de pe nava nu pot decat sa se simta usurati. Chiar daca sunt oarecum pioni intr-un joc pe care nu il inteleg si nici nu il vad, este mai bine asa decat sa suporte tot timpul desconsiderarea altora si dispretul.”
Disponibila pentru imprumut.