“Krajniak nu avea nici nevasta, nici copii. Mama lui analfabeta platea o femeie de la piata ca sa-i scrie misive lungi in care il sfatuia sa se imbrace cu haine groase, sa nu se apropie de pesti pe timpul verii si sa se fereasca de fetele din partea locului, care, afland ca are scoala de meserii, l-ar putea atrage in sura si asa s-ar pricopsi cu un copil care l-ar impiedica sa mai aiba viata minunata care il astepta.”
Cartea o poti cumpara de aici.
“Si Nowak? Un individ absolut insignifiant, care lucrase in crescatoria de caini a familiei sale din Cracovia, loc unde isi cunoscuse si logodnica, doar cu cateva luni inainte sa inceapa razboiul. Pastra in buzunar o suvita din parul ei, una cam lunga si cam prea deasa, despre care Rzedzian zicea ca arata ca tot scalpul bietei tinere.
Nowak se mandrea cu mainile sale, despre care iubita ii spusese ca sunt foarte barbatesti. De fapt, aratau ca niste maini normale, insa, tocmai din cauza vanitatii, el nu le spala cu sapun cu soda caustica si asa a ajuns sa ia dizenterie de la un pacient si a murit in februarie, la scurta vreme dupa sosirea lui Lucius. A fost inlocuit de un alt polonez, tot cu numele Nowak, caruia ii ziceau ‘Nowak al Doilea’, a carui unica trasatura demna de remarcat era mustata de culoare galben pai, pe care si-o pieptana cat era ziua de lunga.
– E frumoasa, domnu’ doctor, nu credeti? zicea Rzedzian. Atat de matasoasa! Parca si mie imi vine sa i-o pieptan. Nu stiu cu ce fatuca si-ar dori el sa se culce, ca satenii l-ar castra imediat cu coasa. Dar, daca se simte trist, nu trebuie decat sa-si aduca minte ca are mustata aia frumoasa acolo, sub nas…
– … si deasupra gurii, adauga Krajniak.
– In amandoua locurile in acelasi timp, domnu’ doctor. De aia zambeste el tot timpul. Noi, astialalti, ne simtim aici ca in iad. Numai el pare mereu in culmea extazului.
Si tot asa… povesteau cate in luna si in stele. Lucius si-a dat seama ca deja se crease o mitologie a micutului spital. Legenda intemeierii lui, primele boli, exodul corpurilor de Armata X si VII, potopul soldatilor refugiati de pe campuri. Coplesiti de admiratie si respect, vorbeau despre uraganele albe, despre viscolele ingrozitoare ale iernilor; despre haitele de lupi care atacasera in decembrie frontul rusesc; despre dragonul austriac, care inviase dupa ce inghetase doua zile pe fundul unui rau.
Povestea Misterioasei Conserve cu Carnati. Tocana din Piele de Bocanci. Biciclistul de Iarna. Urticaria Cehului. Plutonul Maghiar Care Il Convinsese pe Comandantul Austriac ca un Anume Roman Pornografic Era, De Fapt, Catehismul, deci Soldatii Aveau Permisiunea de a-l Citi Tot Timpul. Asa-zisul Bordel din Pasul Uzhok, Omul Disparut. Ce I-a Facut lui Schottmuller Nevasta Cand a Vazut Ce a Adus din Przemysl. Miracolul Obuzului Neexplodat.
Iar atunci cand Margarete nu era prin preajma: Margarete si Husarul Care Injura. Margarete si Slovenul Perfect Sanatos, Care Nu Voia sa-si Spele Gamela.
Apoi, cand au inteles ca Lucius nu avea de gand sa plece si ca era o persoana discreta, i-au spus povestea cu Zmudowskl si timbrele rusesti.”
Disponibila pentru imprumut.
Daca vrei cartea ta, click aici.